Pages

Sunday, 23 August 2015

Carne pe pat de varza cu legume


Poza de mai sus este asemanatoare uneia dintr-o postare mai vechi, despre varza cu carne. Aceeasi farfurie, aceeasi bucata de mamaliga pe margine, aceeasi actori principali - varza si carne. Insa, totusi, e o alta mincare. Mai simpla, poate chiar mai dietetica, si nu mai putin gustoasa. Ati mincat vreodata varza calita? Cu siguranta ca da... Si, v-a placut? Cine spune nu, ori a fost un copil mofturos, ori minte de ingheata pestele in balta. Sigur ca varza calita are gust. Cit e de buna, in sensul de cit e de 'dietetica', asta e o alta poveste.. Ei bine, acest fel de mincare, varza la cuptor, subiectul postarii de fata adica, aduce la gust cu varza calita. Din pacate, n-am inventat eu reteta asta, ca as fi avut cu ce sa ma mindresc.., o stiu asadar de pe un blog culinar sau ceva asemanator. Habar n-am de unde exact. Am citit-o acum multi ani in urma si mi-a ramas ideea in background memoriei (daca ma pot exprima asa..), ca un post-it lipit ani de zile de marginea monitorului. Si pentru ca lipiciul de pe spatele post-it-ului se degradeaza si el la un moment dat, bucatica aceea de hirtie colorata se dezlipeste de monitor, executa un zbor frint de parapanta, se opreste pe tastatura si ne obliga sa o bagam in seama; de obicei aterizeaza in galeata de gunoi (nu mai e de actualitate sa contactam urgent colegul care a plecat din firma acum un an de zile, nu?..) Ei bine, reteta mea salvata in strafundurile materiei mele cenusii a avut totusi o soarta mai vesela, si anume a razbatut la suprafata intr-unul din momentele mele de panica (destul de frecvente), in care ma chinuiam sa creez un fel de mincare care sa reziste vreo doua zile, sa aiba ceva gust, sa fie cit de cit interesant si sa nu se asemene cu ce am pus pe masa in ultimele doua saptamini..

Tuesday, 14 July 2015

Ardei copti


Nu stiu cum sunt altii, vorba povestii, dar stiu ca mie imi plac la nebunie ardeii copti.. In timpul verii, cind e abundenta de legume proaspete, in topul preferintelor mele culinare troneaza citeva chestii simple - salata de rosii cu castraveti si ceapa, salata de vinete si ardeii copti. Deci nimic sofisticat, spectaculos, nemaiauzit. Acest Top 3 se mentine din copilarie si imi e greu sa cred ca se va schimba ceva in viitorul mai mult sau mai putin indepartat. Cum a reusit mama sa ma convinga sa maninc atitea 'legume' zau ca nu stiu; e foarte probabil ca nici nu a incercat vreodata sa ma convinga. Poate  ca pe vremea aceea era de la sine inteles ca sunt consumate in mod firesc de copii. Acum, daca vad un copil mincind salata de vinete pe piine (de exemplu), mor de curiozitate sa aflu de la parintele respectiv cum a facut posibila o astfel de minune. Revenind la ardeii copti - am trait mult timp cu impresia ca se fac numai la foc, la gril adica. Presupunere valabila si pentru vinetele coapte. Fals, cit se poate de fals. Am descoperit recent (nici nu mai pot spune daca am citit pe undeva sau a fost o inspiratie), am descoperit deci ca merge foarte bine si cu metoda coptului in cuptor. Primul experiment l-am facut intr-o zi cit se poate de 'potrivita', cind afara erau 39 de grade la umbra. Deci se impunea aprinderea cuptorului intr-o bucatarie deja prea incalzita, nu? In sfirsit, experimentul a fost un succes total, daca trecem cu vederea faptul ca pisica aproape a lesinat de caldura ca deh, a vrut sa vada ce mai scot de data asta din cuptor..
Din cuptor au iesit niste ardei minunati, care au fost apoi post-procesati, dupa metoda de mai jos, pe care tin neaparat s-o impartasesc cu voi :

Sunday, 21 June 2015

Crema de naut


Dupa ce blogul meu culinar a fost tinut in standby pentru o buna perioada de timp (caci, deh, si asta este munca, desi poate nu pare - a scrie un post presupune sa-ti rezervi o fereastra de timp, sa te concentrezi un pic, sa scrii niste rinduri, sa corectezi eventualele greseli, si, mai important ca orice - sa ai chef sa faci toate astea..), revin deci cu o reteta simpla, cit se poate de utila si sanatoasa, pe care o recomand cu caldura la toata lumea: crema de naut. Unii ii spun si humus, dar atit de departe nu indraznesc sa merg, pentru ca un humus, daca am inteles eu bine, implica utilizarea unei paste de susan, ceea ce eu nu am facut pina acum. Crema (sau pasta) de naut este prezenta, in ultimul timp, foarte des pe masa noastra, mai ales dimineata, la micul dejun. Din simplul motiv ca pasta de avocado nu mai este IN (nu mai vrea s-o vada nimeni, atit de des am facut-o) si a trebuit sa gasesc un inlocuitor. Caci a minca dimineata sandwischuri cu salam si felii de brinza nu mai este asa la moda de cind cu orientarea vegana a unei mase din ce in ce mai mare a populatiei (planetei..). Si de cind am inceput sa citesc cu atentie lista de ingrediente (cit de completa?) de pe pachetele de salam - e acolo un mic manual de chimie, trebuie sa recunoastem. (Pisica nu a studiat chimie, deci nu intelege ce e in conservele ei, caci daca i-ar fi fost clar asta, de mult ar fi devenit raw-carnivora, adica ar fi prins si ea soareci si pasarele, asa cum ma asteptam de la o pisica normala.)

In spiritul intoarcerii la simplitate deci, am recurs pentru micul dejun la aceasta reteta simpla, satioasa si, desi nu pare, foarte versatila, in sensul ca poate fi combinata cu o multitudine de alte lucruri. De exemplu, pasta de naut se poate consuma pe felii de piine, peste care se pot pune rondele de rosii, castraveti, bastonase de ardei etc. Un pic de sare, un strop de ulei, eventual condimentele preferate (herbes de Provence..) si gata, masa este asigurata.
Iata reteta:


Ingrediente:
- 125 - 150 g boabe uscate de naut
- ulei, zeama de lamiie, apa, sare, piper

Mod de preparare:
  • Boabele de naut se pun la inmuiat pentru cel putin jumatate de zi. Cel mai simplu: le puneti la inmuiat peste noapte. La mine au stat citeodata si mai mult decit o zi in apa, fie pentru ca am uitat, fie nu am avut timp de ele. Nu-i bai. Atit timp cit nu au dat tulpini, frunze si flori, inca se mai poate salva ceva :)
  • Se strecoara, se clatesc sub jet de apa si se pun la fiert, cu o lingurita de sare.
  • Se da in clocot, se reduce focul si se lasa la fiert, la foc potrivit, pina s-au inmuiat. Adica sunt 'al dente'. Scoateti citeva boabe pe o farfurie, iar daca le puteti strivi cu o furculita, atunci sunt gata. Eu nu le fierb niciodata in exces. Cred ca timpul de fierbere este cam 1 ora, max 1 ora si jumatate. insa depinde bineinteles de tipul nautului pe care il folositi. De aceea, dupa ce trece o ora, incepeti sa faceti testul cu furculita.
  • Cind sunt gata, boabele trebuie strecurate de apa in care au fiert, clatite sub jet de apa calduta de la robinet si apoi pasate cu mixerul vertical (cel in forma de bat). Se adauga urmatoarele ingrediente: ulei (3-4 linguri), zeama de lamiie (2-3 linguri), sare, un praf de piper si apa (citeva linguri). Fara adaosul de apa este greu de procesat masa de naut, fiind prea grea, prea compacta. Apa se adauga cite putin, pina ajungeti la o consistenta cremoasa si usor de mixat. Bineinteles, uleiul si zeama de lamiie pot fi ajustate dupa gust. Metoda mea preferata dupa care potrivesc gustul de 'acru' este urmatoarea: iau o lamiie, storc jumatate din ea, torn cite putin peste compozitia de naut, gust un pic si ma opresc cind e ok.
  • Crema se pune intr-un castron si se decoreaza dupa fantezie: cu rondele de ridichi, de castraveti, cu seminte crude de dovleac. In fine, cu chestii din categoria 'sanatoase'. Daca preferati, se poate turna un pic de ulei deasupra.
  • Se da la frigider abia dupa ce s-a racit complet. Se pastreaza foarte bine timp de 2-3 zile.
Ador sa maninc crema de naut pe felii de piine facuta de mine, in casa: fie piinea cu lapte, fie piinea cu dovleac. Si neaparat prajita!
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...