Anul acesta am hotarat ca vrem sa vina Mos Craciun in persoana la noi, sa aduca cadourile (de abicei venea noaptea si nu-l vedea nimeni la fata; cunoasteti scenariul, nu?)
Asa ca, in seara de Ajun, suna Mosu la usa, cum era programat. Ne ducem sa-i deschidem usa. Copiii sunt emotionati.
Abia pune Mosu piciorul in prag, ca fetita mea, uimita peste poate, imi sopteste la ureche: 'Mami. Asta e Tati!! S-a imbracat in Mos Craciun!' Eu, surprinsa, simulez totusi cu inocenta nedumerirea. 'Ei, na. Da' de unde si pana unde? Cum sa fie tati? Ca doar el a plecat sa ia benzina!' 'Pai nu vezi ca are pantofii si camasa lui??' Nu, nu observasem astfel de detalii. 'Si, uite, are barba asa, cam ca barbile cu care am facut noi la gradinita mosii de carton.' 'Lasa, taci. Hai sa vedem ce ti-a adus'.
