Poza de mai sus este asemanatoare uneia dintr-o postare mai vechi, despre varza cu carne. Aceeasi farfurie, aceeasi bucata de mamaliga pe margine, aceeasi actori principali - varza si carne. Insa, totusi, e o alta mincare. Mai simpla, poate chiar mai dietetica, si nu mai putin gustoasa. Ati mincat vreodata varza calita? Cu siguranta ca da... Si, v-a placut? Cine spune nu, ori a fost un copil mofturos, ori minte de ingheata pestele in balta. Sigur ca varza calita are gust. Cit e de buna, in sensul de cit e de 'dietetica', asta e o alta poveste.. Ei bine, acest fel de mincare, varza la cuptor, subiectul postarii de fata adica, aduce la gust cu varza calita. Din pacate, n-am inventat eu reteta asta, ca as fi avut cu ce sa ma mindresc.., o stiu asadar de pe un blog culinar sau ceva asemanator. Habar n-am de unde exact. Am citit-o acum multi ani in urma si mi-a ramas ideea in background memoriei (daca ma pot exprima asa..), ca un post-it lipit ani de zile de marginea monitorului. Si pentru ca lipiciul de pe spatele post-it-ului se degradeaza si el la un moment dat, bucatica aceea de hirtie colorata se dezlipeste de monitor, executa un zbor frint de parapanta, se opreste pe tastatura si ne obliga sa o bagam in seama; de obicei aterizeaza in galeata de gunoi (nu mai e de actualitate sa contactam urgent colegul care a plecat din firma acum un an de zile, nu?..) Ei bine, reteta mea salvata in strafundurile materiei mele cenusii a avut totusi o soarta mai vesela, si anume a razbatut la suprafata intr-unul din momentele mele de panica (destul de frecvente), in care ma chinuiam sa creez un fel de mincare care sa reziste vreo doua zile, sa aiba ceva gust, sa fie cit de cit interesant si sa nu se asemene cu ce am pus pe masa in ultimele doua saptamini..
