Am cules castane la Muntele Maimutelor

Pentru a continua seria de succes a 'culesului de..' (cules de migdale, cules de alune, cules de capsuni..), de data aceasta avem ca subiect castanele. Vorbesc de cele comestibile bineinteles. Am cules de altfel si din celelalte, necomestibile (cel putin nu pentru human beeings!?), deci numai decorative, din care fac copiii la gradinita caluti, purcelusi, girafe si alte lucruri neidentificabile; dar nu despre ele vorbim aici. Deci, ca sa revin la subiect: am cules de curind castane comestibile. De data aceasta a fost o pura intimplare. Nimic planificat (singurul castan din padurea invecinata pe care il cunosteam trecuse de mult in uitare, dat fiind faptul ca in ultimii ani ne-au luat-o altii inainte). Asadar, am facut weekendul acesta o scurta excursie in Alsacia, pe Valea Vinului (La Route du Vin), excursie inceputa cu o vizita la Muntele Maimutelor.
Primul lucru pe care l-am remarcat in timp ce urcam cu masina pe dealul respectiv au fost nenumaratii castani de pe marginea drumului. Mai mult, cind am ajuns in parcare si am coborit din masina, practic am calcat pe un covor de castane, tocmai bune de recoltat. Si, asa cum sta bine unor culegatori-vinatori in devenire ce suntem, ne-am apucat pe loc sa.. culegem, ce altceva?? Am fost de altfel si incurajati de alti cetateni de origine germana stationati in aceeasi parcare, care faceau acelasi sport ca si noi. N-am vazut nici un francez care sa participe la aceasta activitate, nu stiu de ce..

Erau practic castani peste tot si se pare ca am nimerit in plin sezon. Culegind de pe jos, aveam senzatia ca nu se mai termina, continuau sa tot cada din copac, cu un zgomot infundat cind loveau pamintul, poc poc. In fine, a fost o placere, in primul rind ca am dat peste asa o prada bogata si neasteptata, iar in al doilea rind pentru ca vremea era superba si era destul de cald pentru octombrie (peste 22 grade).

Culesul l-am efectuat in doua etape: prima, destul de scurta, inainte de vizita la parc, iar a doua dupa ce am terminat cu maimutele, deci mai pe indelete. Rezultatul se vede in prima poza, cu deja obisnuita ladita plina. Nu le-am cintarit, insa cu siguranta au fost citeva kilograme bune. Intrebarea fireasca: ce facem cu ele? Cu siguranta castane la cuptor (reteta urmeaza pe blog), cum am facut si anii precedenti, insa altceva, mai nou?? Cred ca am citit undeva de rata la cuptor umpluta cu castane.. Sa vedem. La cite am, imi permit citeva experimente. Nu cunosc in detaliu proprietatile nutritive ale castanelor (comestibile), de fapt nu le cunosc deloc, ar trebui sa dau un search pe wikipedia. Ce stiu sigur e ca sunt 'bune' si se mai pot consuma in stare cruda (am aflat asta la locul de joaca, de la o mama vegetariana care isi creste copilul strict raw vegan).

Si pentru ca e pacat, zic eu, sa inchei acest post fara sa povestesc despre maimute (carora, indirect, le datorez cele citeva kilograme de castane proaspte si bio), iata citeva impresii.
Muntele Maimutelor (sau 'Montagne des singes' in franceza) este o rezervatie (un parc) de 24 de hectare in care traiesc peste 200 de maimute din specia "Macaques de Barbarie" sau "Magots", de provenienta nord-africana (din zonele muntoase din Maroc si Algeria). Sunt rezistente la frig, de aceea parcul este deschis vizitelor pe toata durata anului.
Vizita se face pe un traseu bine delimitat, lung de 800 m, si dureaza aproximativ o ora (o ora si jumatate in cazul nostru). La fiecare 45 de minute are loc o sedinta de 'hranire' publica a maimutelor, moment in care un ingrijitor da de mincare la animale (fructe, legume, cereale) si, in paralel, ofera turistilor nu legume si fructe proaspete ci diverse informatii despre maimute.

Turistii pot oferi animalelor numai popcorn primit la intrare (ti-l dau efectiv in mina, francezii nu se incurca cu pungute). Metoda este sa intinzi mina, cu palma deschisa pe care ai plasat inainte o floricica de popcorn, iar maimuta vine si se serveste, daca are chef, bineinteles. Trebuie respectata mereu o distanta de siguranta de 1 m si nu as recomanda nimanui sa incerce familiaritati cu animalutele acestea. Am auzit din surse sigure de cineva care a ramas fara un deget la mina, copil fiind, in timpul unei vizite in acest parc.

O maimutica pe ginduri:

Primul panou informativ pe traseu:

Panou informativ despre alimentatia Magots-ilor (in mare, se hranesc cu fructe si legume proaspete, cereale primite de la ingrijitori, dar si cu plante si insecte pe care le gasesc in mod natural in parc):

Pentru cine este interesat si doreste mai multe detalii, aici este site-ul oficial: Montagne des singes.