Pe Valea Vinului, in Alsacia

Haut-Königsbourg

La inceputul lui octombrie, avind citeva zile libere si vremea fiind deosebit de buna, am luat decizia spontana de a face o scurta excursie in Alsacia. Planul fusese de fapt sa mergem mai departe, la Marea Nordului, insa, din motive de bad management, a picat. Asa ca, din golul si dezamagirea create de anularea acestui plan initial, a reinviat vechiul proiect, mereu trecut in standby, 'Alsacia'. Caci de cite ori ne propuneam sa mergem acolo, ba era vremea proasta, ba era cineva bolnav, ba nu mai aveam chef. Aveam deja citeva adrese de hoteluri/pensiuni, stiam in mare ce e de vizitat, drumul nu e lung, deci ne-am hotarit repede. Am dat citeva telefoane si in cele din urma am gasit cazare pentru o noapte la o pensiune, intr-un sat numit Neubois.

Am pornit la drum nu de dimineata devreme, asa cum ar fi trebuit, ci pe la ora 11, dupa ce o buna bucata de timp am cautat cu totii actele masinii.. Asa e cind nu ai de prins avionul, nici un stres.
In sfirsit, drumul a durat aproximativ 3 ore, timp in care eu am citit, copilul a vazut in film cu dragoni, iar soferul a experimentat pe pielea lui ce nasol e sa mergi prea aproape de masina din fata in situatii de stop and go pe o autostrada aglomerata. Caci da, era full de parca toti nehotaritii din zona se decisesera in ultimii moment sa viziteze Alsacia.
Ne-am oprit la Montagne des Singes, nu pentru ca ar fi reprezentativ pentru Alsacia, ci pentru ca stiam ca ii va place fetitei. In mare, acest Munte al Maimutelor este o rezervatie, un parc in care traiesc mai bine de 200 de maimute originare din zonele muntoase ale Africii. A fost dragut, mai ales ca se putea cit de cit interactiona cu animalele, prin intermediul floricelelor de popcorn pe care fiecare putea sa le ofere maimutelor direct din palma. Aici mai multe detalii si citeva poze despre aceasta experienta inedita.
Coborind pe drumul serpuind printr-o padure plina de castani, am ajuns in Kintzheim, un mic sat pitoresc cu mai putin de 2000 de locuitori. Fiind tirziu, singurul 'obiectiv turistic' pe care l-am vizitat a fost cofetaria din centrul satului, si ea la ora inchiderii deja. Cu toate acestea, am gasit sa cumparam 'tarte au citron', 'tarte aux myrthilles' si ..eclere. Inutil de spus cit au fost de bune. Toate.
A doua zi am pornit la drum cu intentia sa 'facem' Valea Vinului, pe portiunea intre Kintzheim si Colmar. S-au dovedit a fi planuri irealiste. Am realizat repede ca vom putea vizita cel mult 2-3 'obiective', prea numeroase fiind atractiile locului.

La castelul Haut-Königsbourg am ajuns devreme, prea devreme pentru a avea o vedere buna de acolo de sus (750 m) asupra imprejurimilor, data fiind ceata care persista inca in vale. Castelul a fost construit in secolul al 12-lea si restaurat la inceputul secolului trecut. Astazi este considerat cel mai important castel al regiunii si de altfel singurul monument national francez pe teritoriul Alsaciei.

Haut-Königsbourg

Singurele localitati pe care am reusit sa le vizitam pe indelete au fost Ribeauvillé si Riquewihr, prin alte citeva de pe traseu am trecut numai cu masina, intr-o incercare disperata de a mai 'fura' citeva impresii/poze. Nu am mai avut nici o sansa sa ajungem la Eguisheim, considerat cel mai frumos sat din Franta, si nici la Colmar.
Cele doua localitati vizitate sunt atit de tipic alsaciene, atit de pitoresti, cu centrele lor vechi, viu colorate, pline de flori, incit am fost coplesiti. Am facut poze in nestire la case, la flori, la suvenirurile in forma de berze (barza e un fel de mascota/simbol al Alsaciei), la magazinele pline cu specialitati culinare ale zonei etc. Practic, daca ar fi fost posibil, am fi setat aparatul foto pe pilot automat.

Ribeauvillé

Riquewihr

Evident, deliciile culinare din cofetarii/patiserii ne-au incintat. Cele mai dragute mi s-au parut pralinele in forma de castane si ghinde, foarte reusite. Scumpe (3 eur bucata) ce-i drept, dar merita toti banii.

Castane, ghinde, pere.. toate din ciocolata&co

Arata grozav, ce mai

Alte chestii dulci, al caror nume l-am uitat..

Macaron, multicolore

Piine cu nuci/migdale, la metru

Din ceramica specifica zonei:

Ceramica

S-a intimplat ca in zona Riquewihr sa dam peste raliul Alsaciei, in plina desfasurare. Si s-a mai intimplat sa intilnim un echipaj participant, din Norvegia cred. Masina lor fiind stationata la marginea drumului, ne-am dus sa ne uitam si noi, clar. Culmea e ca soferul ne-a vazut, ne-a asteptat cuminte si cind am trecut pe linga ei aveau pixurile pregatite pentru autografe. Moment in care am avut ideea nu foarte fericita sa-i spus fetitei 'hai, da o vedere la nenea sa ti-o semneze' (aveam niste vederi cu Alsacia luate special pentru ea, ca amintire). I-am pus vederea copilului in mina, iar copilul s-a conformat, i-a dat-o lui nenea copilotul. Care nene a tras o mizgalitura absolut indescifrabila, iar colegul lui soferul una si mai si, plus un smiley. Dupa care au turat motorul si au disparut, lasindu-ne cu un copil traumatizat si urlator, care nu reusea sa inteleaga de ce nenea aia doi i-au mizgalit poza cu pisicute.

S-a mai intimplat deasemenea ca in dimineata ce a urmat noptii petrecute in Neubois sa ies in fata casei si sa arunc o privire asupra satului si a imprejurimilor. Am trait atunci un sentiment unic, spontan, neanuntat de nimic, un sentiment de fericire, de armonie. A fost ceva in lumina aceea timpurie si estompata de ceata, izvorita de dupa dealurile alsaciene, a fost poate un semn sau o promisiune, nu stiu, si poate nici nu conteaza, clipa in sine e de nepretuit. Incercare disperata de a pastra intr-o poza farmecul luminii: