Poza de mai sus vrea sa sugereze o floare, pe un pat (alb) de fulgi de cocos, peste care picura nistre stropi de.. simburi de migdale. Am tinut sa fac aceste precizari pentru ca imi dau seama ca nu e evident pentru toata lumea. Nu oricine este inzestrat cu talent artistic si nu oricine este destul de perspicace ca sa desluseasca la prima vedere misterul unei creatii spontane, revelate pe masa din bucataria mea. In fine, aceasta ultima creatie culinara mi-a dat batai de cap cu prezentarea artistica pentru public. Cum sa prezint avantajos niste bilute tavalite prin carob? Singura solutie a fost o improvizatie. Am chemat pisica, care a venit (vine mereu cind o chem), dar a si plecat imediat (pisica este o fiinta ingrata, actionind in general numai in functie de interesul personal, deci acolo unde miroase a carne). Am chemat copilul, care din fericire a venit si a acceptat sa tina farfuria orientata spre lumina, asa cum a fost instruit. Dupa care a taiat-o imediat inapoi in camera sa, inarmat cu recompensa - tableta, promisa pentru o jumatate de ora (jumatate de ora masurata intr-un univers paralel, unde timpul curge complet altfel, conform teoriei relativitatii, pe care copiii o inteleg (si o exploateaza) mult mai bine decit mamele).
