In sfirsit, prima mea prajitura cu brinza de care sunt multumita. Nu am stiut niciodata sa fac o prajitura cu brinza asa, calumea. Ok, au mai fost citeva tentative cu retete de pasca, insa nu pot spune ca am avut cu ce ma lauda. Bineinteles, retete sunt pe net cu carul, nu am de ce ma plinge. Am si incercat citeva de-a lungul timpului, insa fara un succes deosebit. Aceasta mica si trista istorie a prajiturilor cu brinza din repertoriul meu culinar s-a bucurat de o turnura neasteptata (si fericita) acum citeva saptamini, cind o colega de servici (de fapt, singura colega a mea din tot departamentul) a avut inspiratia sa ne aduca prajitura din poza. O "Russicher Zupfkuchen" in limba lui Goethe. In limba lui Ion Creanga ar suna cam asa (traducere foarte libera): "prajitura ruseasca cu pete maro ca de vaca". Sau "prajitura ruseasca cu pete maro ca de dalmatian". Suna cam ciudat, insa e o traducere foarte potrivita, parerea mea. Seamana foarte bine fie cu pielea unei vaci patate (stiti vaca Milka?) sau cu blana unui ciine dalmatian, in functie de imaginatia fiecaruia.
Aceasta imagine nu-mi era dealtfel straina. Cred ca sunt destul de comune pachetele acelea din supermarket, cu (aproape) toate ingredientele intr-o cutie, de la Dr Oetker (si nu numai); printre ele fiind si prajitura noastra.
