Paine cu lapte

Pentru ca tot am dat jos din pod masina de paine, am facut o paine alba cu lapte, si impletita in 6 pe deasupra. Ca orice aluat dospit, ia ceva timp, insa din fericire aluatul il pregatesc intotdeauna cu masina de paine, din motivele mentionate la placinta cu mere. Deci de munca bruta a framintatului am scapat, am nevoie numai de un pic de rabdare si atentie.. Va prezint pe tava de argint o paine alba in interior si cu crusta aurie la exterior (in poza e mai aurie decit in realitate; deh, efecte speciale de la lumina luminarii..)

Ingrediente:
- 600 g faina (de tip 405 sau mai bine 505)
- 1 pliculet de drojdie uscata (7 g)
- 360 g lapte
- 2 lingurite de sare
- 1 lingurita de zahar sau miere
- 1 lingura de ulei de masline sau 20 g unt

Mod de preparare:

• Am facut aluatul folosind masina de piine. In cuva masinii am pus pe rind: sarea, zaharul, uleiul de masline, laptele, faina si peste faina am turnat drojdia uscata. Atentie, laptele nu trebuie sa fie rece. Eu l-am avut la frigider, asa ca l-am incalzit un pic, atit cit sa fie usor peste temperatura camerei. NU trebuie sa fie cald, deasemenea. Am dat drumul la masina pe programul 'aluat', care in cazul meu dureaza 1 ora si jumatate, timp in care volumul s-a dublat. Citeodata sa intimpla ca aluatul sa creasca asa de mult incit aproape impinge capacul masinii; probabil ca atunci ingredientele au din start temperatura ideala.
• Dupa ce masina si-a facut treaba, a venit rindul meu sa contribui la partea artistica. Impletitul in 6 este o treaba interesanta si relativ simpla. Daca tehnica e pusa la punct, atunci merge repede. Trebuie pur si simplu exersat in prealabil cu niste fire de ata, pe parul unei papusi sau ceva asemanator. Ok, asa zic acum, oficial. Neoficial, nu am timp sa exersez offline, asa ca trec direct la treaba, ceea ce de multe ori rezulta in niste mici disperari culinare (fie trebuie sa despletesc si sa o iau apoi de la capat, fie gresesc pe alocuri si las asa..) De obicei  imperfectiunile impletitului nu se observa, deci totusi keep calm. Despre procedeul in sine: aluatul se ruleaza intr-un sul mai gros care se imparte in 6 bucati egale (asa, din ochi, nu o sa fie bai daca sunt diferente de citeva grame). Bucatile se ruleaza cu mina in fire egale ca lungime si de preferat constante in grosime pe toata lungimea lor. Cele 6 fire se unesc la unul din capete, cam ca in poza aceasta:

• Deci a observat toata lumea cit de egale si constante in grosime au fost firele mele.. In fine, apoi urmeaza impletitul efectiv, care cere un pic de atentie. Nu am sa-l mai explic eu aici, pentru ca a fost foarte bine ilustrat in acest video de la Laura Laurentiu. Rezulta un dolofanel care se lasa la crescut pentru ~20 min in cuptorul incalzit la 50° C si apoi stins.

• Dupa ce a crescut, am pensulat cu galbenus de ou batut cu o lingura de lapte si l-am presarat cu un mix de seminte de mac + seminte de susan.
• Piinea s-a copt ~45 min la 175° C. La ca. 20 min dupa ce am dat-o la cuptor, am acoperit cu folie, ca sa nu se arda.

Am obtinut o piine absolut superba, atit ca aspect, cit si la consistenta/gust.
E minunata atunci cind e prajita un pic (la toaster) si servita cu unt sau cu o crema proaspata de avocado plus felii de rosii deasupra.

Clar, se poate renunta la impletitul in 6. O varianta mai simpla, dar iarasi de efect ar fi urmatoarea: aluatul se imparte in doua, se intind doua foi care se presara cu seminte (in, floarea soarelui, bostan) sau cu nuci maruntite, foi care se ruleaza, iar cele doua suluri rezultante se impletesc (e mult spus, pur si simplu se rasucesc unul in jurul celuilalt). Dupa care piinea se pune in tava. Exact ca la cozonac.

Sursa: Laura Adamache