Tort

Noiembrie este luna aniversarilor la noi in familie. Si nu vorbesc de doua-trei aniversari, ci de mai multe, toate cumulate intr-o fereastra mica de timp. Happy Birthday intr-un cuib de scorpii /-ioni. In lucru interesant, daca e privit din exterior, dar cu unele dezavantaje pentru anumiti sarbatoriti. Si anume aia mici au parte de cadouri si party, iar cei mari au parte mai de nimic, caci fie nu mai e timp si pentru cadourile lor, fie se instaureaza un fel de saturatie si atunci nu mai vor decit liniste si sanatate, ceea ce e de dorit de altfel la toata lumea!

Un tort insa nu trebuie sa lipseasca, oricit de mic ar fi el, nu? It's a must! Anul acesta, stimulata de faptul ca am inceput sa scriu un blog culinar, am zis ca am sa fac o super-impresie cu un super-tort care nu s-a mai vazut pina acum (cel putin pe blogul acesta..) Ce FEL de tort anume.. asta nu-mi era clar nici mie, insa am fost sigura ca va fi ceva tare de tot, atit la capitolul prezentare artistica cit si la partea de tehnica. Cel mai bine un tort raw vegan, vorba aceea - un deliciu sanatos, asa cum am vazut ca se poate face (aici un site util si simpatic). Insa iluziile exista de multe ori ca sa fie spulberate fara mila. Factori: bad time management, lipsa de inspiratie, factori externi nepravazuti mincatori de timp etc. Mai rau, citeodata se intimpla ca atunci cind imi propun sa fac ceva ne-a-pa-rat, atunci se activeaza un monstrulet psihologic care se numeste inertia, opunerea la a face un lucru complet nou. De ce? Nu prea stiu.. Cert e ca sfirsesc de multe ori facind chestiile vechi, pe care le stiu deja foarte bine, DESI stiu ca ar fi trebuit sa fac altceva, nou. Frustrant. Cunoaste cineva fenomenul?
In urma unei constelatii de astfel de factori nefavorabili, am ajuns sa fac si anul acesta tortul de anul trecut! Acum, fie vorba intre noi, e mult spus "tort"; este de fapt un chec crescut in forma de Gugelhupf caruia cu oarecare ingaduinta i se poate atribui numele de tort.
INSA, marele avantaj este ca se face repede, arata pasabil si se consuma cu placere. Mai ales de copii, carora am constat ca torturile complicate, cu diferite combinatii de blaturi, fructe si crema, nu prea le plac, multi refuza din start. De cind am facut aceasta observatie simpla, la ziua copilului prefer sa fac acest tort-chec. Iar anul acesta, din motivele explicate mai sus, l-am facut si de ziua lui.. si a lui...

Cind am facut prima data, am folosit cantitatea cit pentru doua tavi de chec, caci mi se parea ca altfel ar fi prea putin pentru ditamai forma de Gugelhuf, insa surpriza (neplacuta!), a trebuit sa stea la copt o gramada de timp, cred vreo doua ore. Umblam cu scobitoarea in jurul cuptorului si ma exasperam ca nu se mai coace o data! Deci nu, asa nu merge, este prea mult.
Reteta este urmatoarea:

Ingrediente:
- 320 g faina
- 200 g zahar
- jumatate de pliculet de praf de copt
- 1 plic zahar vanilat
- 2 oua
- 120 g ulei
- 180 g lapte
- 1 lingura de cacao

Mod de preparare:

•  Foarte simplu, de altfel: exceptind cacao, se amesteca ingredientele solide (usor, cu lingura, intr-un castron incapator), se adauga ingredientele lichide si se amesteca iarasi un pic cu lingura, dupa care se mixeaza cu mixerul de mina pentru scurt timp (1 minut).
• Jumatate de cantitate (asa, din ochi) se toarna in forma de Gugelhupf unsa cu unt si pudrata cu faina. Cealalta jumatate se mixeaza scurt, pina la omogenizare, cu cacao si cu inca o lingura de lapte si se toarna pe mijlocul tavii, peste partea alba.
• Cu ajutorul unei furculite, facind usoare miscari oarecum circulare (sau mai degraba in spirala), se amesteca un pic aluatul cu cacao cu acela fara, ca sa rezulte un fel de model, cred ca intelege toata lumea despre ce e vorba.
• Se da la cuptorul preincalzit la 180°C pentru 45-50 min. Atentie, trebuie verificat spre final; este gata cind o scobitoare infipta in mijloc iese curata. Se lasa in tava un pic (~10 min), dupa care se scoate din tava in care a copt si se lasa la racit.
• Cind este inca cald, se pudreaza cu un pic de zahar pudra. Eu l-am decorat suplimentar si cu inimioare, pe care le-am lipit folosind putina miere.

Povestea nu s-a terminat aici. Mai vreau sa spun ca tortul meu are cam de fiecare data un profil ciudat. Concret: ceea ce se vede in poza e poate dragut, DAR partea cealalta, care nu se vede in poza, adica partea pe care se sprijina (fundul tortului??..), are un outline de multe ori cam ca un peisaj cu dune explodate. Ma explic: privit din tava de Gugelhupf, partea centrala este umflata si mai inalta decit marginile, asa cum e tipic la un chec - si asta e normal, INSA aceasta parte centrala nu are o inaltime constanta. Unele zone sunt mai inalte, altele mai joase, usoare dealuri si vai (peisaj mioritic). Ii provoc pe cititorii mei sa dea o explicatie acestui fenomen ciudat:) Poza nu am.

Ce a fost tragi-comic anul acesta e istorioara cu luminarelele pentru tortul copilului. Fiind 100% convinsa ca am pe undeva intr-o cutie luminarele noi, din acelea mici si multicolore, nu am mai cumparat altele. Si bineinteles, n-am gasit nimic in ziua aniversarii. Din fericire le-am avut pe cele folosite in anii anteriori, luminari in forma de cifre. Asa ca am improvizat folosind X luminari din acestea. Funny fact: atit suma cifrelor respective, cit si produsul lor dau ca rezultat numarul anilor pe care i-a aniversat fetita. Deci, pentru copiii silitori si care vor sa exerseze pentru concursul Euclid, o mica problema de matematica de scoala elementara..
Culmea e ca am refolosit o luminare si pentru ziua mea. Aici lucrurile se complica, devine deja o tema pentru olimpiada nationala.

Pisica a fost si ea multumita. Intr-un moment de neatentie, a atacat tortul si a rontait din el. Copilul nu a urlat, din fericire, caci am mascat daunele, am marcat discret locul si am promis sa maninc eu bucata afectata..

Happy Anniversary!