Cozonac

Am facut cozonacul din poza acum o saptamina, de Pastele catolic. Nu pentru noi, ci l-am daruit vecinilor. Dar am profitat de ocazie sa fac citeva poze, ca sa finalizez postul de fata, inceput inca de dinainte de Craciun si lasat in standby pina la urmatoarea ocazie.. Nu a fost simplu deloc sa-l fotografiez. Daca l-as fi putut taia, as fi avut poate o sectiune faina de pus in poza, ar fi iesit o 'compozitie' mai interesanta. Insa asa, ditamai babanul, nu se lasa deloc imortalizat intr-o ipostaza avantajoasa. Am incercat sa-l fotografiez din diferite unghiuri, de sus, din lateral, sa-l prind ba pe tot, ba numai o bucata, insa fara rezultate multumitoare. Joaca asta a durat ceva, pina am zis stop, asa nu merge. Trebuie sa apelez la ajutoarele mele in bucatarie aka cobaii mei, mai precis pisica si copilul. Pisica nu a fost de acord sa colaboreze (facusem greseala s-o hranesc inainte, deci dormea), insa m-a salvat copilul care a cedat in urma unui mic schimb de servicii (nu are rost sa intram aici in detalii). Asadar copilul a tinut plictisit in brate cozonacul (atunci mi-am dat seama ca pisica ar fi fost subdimensionata pentru treaba asta..) si asa in sfirsit si in cele din urma am reusit sa surprind cozonacul dintr-un unghi care sa-i puna in valoare adevarata maretie.
Caci da, frumos a mai iesit! (sau 'Ce frumos este cozonacul!', daca va mai aduceti aminte de compunerile de la romana..). Daca a iesit aratos si in sectiune, respectiv daca a fost si gustos, nu pot decit sa-mi dau cu presupusul. Vecina a spus ca da, a fost foarte bun, insa poate a zis numai asa, din politete.
Hai acum sa vedem cum se face treaba asta complicata:


Ingrediente (pentru un cozonac):
- aluatul: 500 g faina tip 550, 1 pliculet de drojdie deshidratata (7 g), 250 g lapte, 125 g zahar, 100 g unt, 3 galbenusuri, arome (rom sau vanilie)
- umplutura: 100 g nuca/migdale macinate, lapte, zahar, 2 linguri (rase) de cacao, arome (rom sau vanilie sau/si coaja rasa de la o lamiie), optional: stafide
- pentru uns: un galbenus batut cu o lingura de lapte, seminte de mac si/sau susan, zahar

Mod de preparare:

• Am facut aluatul la masina de piine, asa cum fac eu toate aluaturile care necesita framintare. Cum am mai povestit la reteta placintei cu mere, consider ca framintatul la mina este o treaba obsolete, depasita de timpurile moderne adica. E ca si cum, de exemplu, as spala rufele la mina, in loc sa ma folosesc de masina. Bineinteles, daca nu ai masina de spalat rufe, le mai speli si cu mina, asta e. Deci daca nu as avea automatul de piine, as face poate efortul si as framinta si manual. Experinta asta o am si stiu despre ce e vorba; acum zece ani framintam aluatul (pentru 2 cozonaci!) aplicind urmatoarea metoda: il boxam cu indirjire in lighean, dupa care il ridicam in sus la un metru in aer si apoi il trinteam de masa cu si mai mare indirjire (asa citisem eu undeva ca iese cozonacul mai 'pufos'). Si tot asa, pret de cam o ora, amindoi pe rind (caci era nevoie de muschi, nene, nu vorba.) Ne-am oprit cind au inceput vecinii sa bata in calorifer (era de inteles, fiind ora zece seara..) Insa cozonaci asa de 'aerisiti' si 'pufosi' n-am mai obtinut niciodata; efortul a fost pe deplin meritat. Folosind masina de piine, lucrurile se simplifica foarte mult - in cuva automatului se introduc pe rind ingredientele: laptele, zaharul, untul taiat bucatele, 3 galbenusuri, aromele, la sfirsit faina si drojdia deshidratata. Toate ingredientele trebuie sa fie la temperatura camerei. Automatul se seteaza la programul 'aluat' (dureaza o ora si jumatate la masina mea). Daca aluatul nu a crescut in acest timp suficient, mai trebuie lasat la crescut, folosind programul 'manual' de exemplu. E gata cind aluatul a umplut cuva masinii. Eu il scot chiar mai tirziu, cind e asa de crescut, incit 'impinge' capacul masinii, cum se vede in poza de mai jos.

• Pentru umplutura se toarna intr-o cratita nuca /migdalele macinate, doua linguri de zahar (sau dupa gust), cacao (cam 2 linguri rase) si aromele. Se adauga si laptele (cam o cana). Se fierbe la foc mic, amestecind in continuu, pina cind compozitia se ingroasa. Se lasa la racit (trebuie sa nu mai abureasca in momentul in care e aplicata pe aluat).

• Cind aluatul a crescut suficient, se toarna din cuva masinii direct pe planul de lucru bine infainat.

• Se portioneaza in doua bucati egale. Fiecare bucata se intinde usor cu mina, tragind cu grija de capete. Lungimea foii va fi aproximativ egala cu lungimea tavii in care vom coace cozonacul, iar latimea foii va fi un pic mai mica, sa zicem cu 5 cm mai mica. Fiecare foaie se unge cu jumatate din umplutura de nuca. Optional se presara stafide (nu foarte multe, pentru a nu ingreuna cozonacul).

• Fiecare foaie se ruleaza usor de-a lungul laturii mai lungi, bineinteles. Cele doua suluri se impletesc simplu, cum se vede in imaginea de mai jos.

• Cozonacul se pozitioneaza apoi in tava tapetata cu foaie de copt. Se mai lasa la crescut in cuptorul incalzit (si apoi stins!) la 50°C. Dureaza ~30 minute sau poate mai mult. Trebuie verificat: cind a trecut bine de marginea tavii, atunci e cazul sa trecem la pasul urmator. Nu trebuie sa fie nici exagerat de crescut, caci altfel se va lasa dramatic in momentul in care il vom scoate sa-l ungem. Pentru uns eu folosesc un galbenus de ou batut cu o lingura de lapte. Se presara la sfirsit un mix de seminte (mac+susan) si zahar.
• Se coace in treimea de jos a cuptorului preincalzit la 175°C, pentru ~50 min. Atentie, dupa primele 20 min (sau cind s-a rumenit suficient la suprafata), trebuie acoperit cu folie de aluminiu sau folie de copt, pentru a nu se arde. Cind e gata, se inchide cuptorul si se mai lasa in cuptorul usor intredeschis cam 1/2 ora, dupa care se scoate din tava si se lasa la racit. Eu il rastorn pe o parte, ca sa nu piarda din inaltime.

In concluzie, prepararea unui cozonac este o activitate destul de complicata si mincatoare de timp. Si de nervi, citeodata, cind se intimpla sa mai dau rateuri (fie nu astept sa creasca suficient aluatul, fie umplutura e prea grea etc). Il fac mai mult pentru valoarea sa simbolica, pentru traditie. E adevarat, l-as putea cumpara de la magazin, insa atit timp cit mai am 'chef' sa-l fac in casa.. il fac eu.

Va urez Paste Fericit, cu multa sanatate si pace!