Crema de fasole (2)

Lucrul la postarea de fata l-am inceput deja de citeva zile, in sensul ca am facut pozele, le-am sortat si le-am inserat in Blogger. Insa abia acum citeva minute, cind m-am apucat sa-mi fac 'compunerea', am avut senzatia ca ma repet, ca am mai spus povestea asta o data. Chiar asa, cautind prin blog, am dat aici de ea. Este una dintre primele mele postari. Lucru care m-a scos din sarite. Adica ma apuc cu entuziasm de munca si brusc imi dau seama ca treaba e deja facuta!? Frustrant. In fine, daca tot am pornit la drum, am hotarit sa mentin postarea. Crema de fasole, bis. Aceeasi reteta in principiu, doar cu mici precizari suplimentare. ("Aceeasi Marie, alta palarie.")
Adevarul e ca practic uitasem de crema de fasole. Creme tot am facut, insa fie cu naut, fie cu avocado (clasicul!). Plictisindu-ma de ele, am cautat o alternativa, si atunci mi-am reamintit si de fasole. Mai ales dupa ce am descoperit in 'strafundurile' rezervelor mele de alimente din camara ca sunt in posesia unei pungi de fasole boabe. Boabe mari si albe, foarte frumoase. Si aparent inca in garantie. De provenienta turceasca (detaliu mai putin important, de altfel).

Negresa cu nuca

Reteta asta trebuia s-o scriu o data. Sa scap de ea, s-o las 'in urma'. Sa-i mai chinuie, eventual, si pe altii, ca pe mine m-a dat gata. E o reteta stiuta de multa vreme, o am acolo, in caietul de retete, de foarte multi ani, preluata din caietul respectiv al soacrei mele. Nu o mai executasem de ani intregi. Insa acum, de Sarbatori, la sugestia: 'Hai, mai fa si tu un tort de ciocolata, sau o negresa, ceva..', am hotarit sa refac singura prajitura de tip 'negresa' din repertoriul meu. Ceea ce am si facut: o data de Craciun, apoi de Revelion, apoi inca de vreo citeva (multe) ori, cu diferite ocazii, mai mult sau mai putin 'oficiale'. Finalul apoteotic a fost servit colegilor de servici, sa mai sufere si ei, adica. Sa nu ma inteleaga nimeni gresit. Prajitura e buna, chiar foarte. Atit de buna, incit creeaza adictie, cel putin in cazul meu. 'My personal brand of heroin' ca sa parafrazam pe cineva. Pai eu cind fac negresa asta, e ca si cum mi-as fabrica propriul drog. Nu imi gasesc linistea, pina nu ramine tava goala. Sunt capabila sa devorez dintr-o data cantitati inacceptabil de mari. Si da, ma chinuie, pentru ca stiu ca nu e bine sa consum atita dulce, si totusi nu reusesc sa nu o fac. Simt, efectiv, cum imi scade imunitatea, cu fiecare inghititura. Nu e gluma, chiar simt asta. Sad, but true.