Negresa cu nuca

Reteta asta trebuia s-o scriu o data. Sa scap de ea, s-o las 'in urma'. Sa-i mai chinuie, eventual, si pe altii, ca pe mine m-a dat gata. E o reteta stiuta de multa vreme, o am acolo, in caietul de retete, de foarte multi ani, preluata din caietul respectiv al soacrei mele. Nu o mai executasem de ani intregi. Insa acum, de Sarbatori, la sugestia: 'Hai, mai fa si tu un tort de ciocolata, sau o negresa, ceva..', am hotarit sa refac singura prajitura de tip 'negresa' din repertoriul meu. Ceea ce am si facut: o data de Craciun, apoi de Revelion, apoi inca de vreo citeva (multe) ori, cu diferite ocazii, mai mult sau mai putin 'oficiale'. Finalul apoteotic a fost servit colegilor de servici, sa mai sufere si ei, adica. Sa nu ma inteleaga nimeni gresit. Prajitura e buna, chiar foarte. Atit de buna, incit creeaza adictie, cel putin in cazul meu. 'My personal brand of heroin' ca sa parafrazam pe cineva. Pai eu cind fac negresa asta, e ca si cum mi-as fabrica propriul drog. Nu imi gasesc linistea, pina nu ramine tava goala. Sunt capabila sa devorez dintr-o data cantitati inacceptabil de mari. Si da, ma chinuie, pentru ca stiu ca nu e bine sa consum atita dulce, si totusi nu reusesc sa nu o fac. Simt, efectiv, cum imi scade imunitatea, cu fiecare inghititura. Nu e gluma, chiar simt asta. Sad, but true.

Ah, chiar mi-am adus acum aminte de un fost coleg de servici caruia ii placuse foarte mult prajitura si tot ma intreba cind mai fac 'den transilvanischen Kuchen' (intr-o traducere fortata 'prajitura lui Dracula'..). Nu stiu de ce, dar n-am mai apucat s-o fac. Pina a plecat din departament tot m-a intrebat de ea:)
In fine, daca am trezit curiozitatea cuiva, recomand s-o incercati. Mai ales daca aveti pe mai multi pe linga voi, sa nu fiti singuri la 'incercarea' asta. Glumesc, desigur. Gusturile sunt diferite. Asa ca, desi pentru mine e un fel de drog, pentru altcineva ar putea fi o simpla negresa, nici prea-prea, nici foarte-foarte, o varianta oarecare din gama larga a 'brownies'.. Just give it a try!

Cantitatile din reteta preluata de mine erau date in 'cani', fara sa se mentioneze despre ce FEL de cana este vorba. Asa ca eu am incercat cu ce am avut atunci la indemina, si anume o cana simpla de plastic (o cana rosie de plastic, ca s-o pomenesc pina la sfirsit..). Pe care inca o mai am, si tin la ea ca la ochii din cap, asa mi-e de draga :) Banui ca ar fi de vreo 250 ml, insa nu stiu exact. Chiar ar trebui sa cintaresc cita apa intra in ea.. In sfirsit, eu am cintarit cantitatile de faina, zahar etc, ca sa fie mai clar pentru toata lumea.
Iata reteta:

Ingrediente:
- 380 g zahar, de preferinta brun (1 cana si 3/4)
- 36 g cacao (4 linguri)
- 180 g lapte (3/4 cana)
- 300 g unt sau margarina
- 4 oua
- 380 g faina (2 cani si 1/2)
- 1 praf de copt
- 2 pumni de merisoare (optional)
- nuci pentru topping / decorat

Mod de preparare:

• Intr-o cratita incapatoare (de 3 l) se face un sirop din zahar, cacao si lapte. Adica se se fierbe citeva minute la foc mic, amestecind cu o lingura de lemn, pina cind s-a format siropul. Se lasa la racit, cam 10-15 min. Trebuie sa fie calduta (usor peste temperatura corpului). Se adauga apoi untul (sau margarina) si se amesteca pina la perfecta omogenizare.
• Se dau deoparte 270 g (sau o cana, in cazul meu) din aceasta crema. Aceasta cantitate se pastreaza calduta, cel mai bine acoperindu-se cu un capac.
• In cratita se adauga 4 galbenusuri, care se integreaza in crema, amestecind cu lingura de lemn.

• Se adauga apoi faina amestecata cu praful de copt (folosesc de obicei un praf Bio, de la DM, de exemplu). Daca aveti/doriti, aruncati peste treaba asta si doi pumni de merisoare. Idee originala, ma laud. Chiar se potriveste cu restul. Sau puteti incerca cu stafide, bucatele de fructe confiate (portocale, caise etc). 

• Folosind de data aceasta o spatula (de lemn sau plastic, nu conteaza, desigur), incorporati cu grija 4 albusuri batute spuma. Miscarea este de jos in sus.

• Tapetati o tava de copt (mai mare, de diametru 32 cm) cu hirtie de copt. Crema se toarna in tava (cum altfel?!) si se niveleaza cu rabdare si atentie. Consistenta cremei este destul de solida, asa ca aveti grija sa fie cam la acelasi nivel peste tot, altfel vor iesi 'cocoase', asimetrii.

• Prajitura se coace la cuptorul preincalzit la 175°C, pe sina din mijloc, timp de 40 minute. Din experienta mea, nu este nevoie de mai mult timp. Ideal e ca sa iasa usor umeda, in nici un caz nu  uscata.
• Se lasa la racit, sa zicem 30 - 60 minute, dupa care se taie blatul dupa metoda clasica, in romburi.

 

• Turnati apoi crema restanta de-a lungul taieturilor. In mod ideal, crema este inca destul de calda (deci inca lichida) si patrunde bine blatul, prin aceste taieturi.

• La final, se toarna crema si peste restul, astfel incit tot blatul sa fie cit de cit acoperit cu ea.
• Se adauga imediat si decoratiunea/toppingul, cu ce avem la indemina. Eu prefer mai mereu nucile normale, taiate feliute (cu cit mai subtiri sunt, cu atit e mai elegant, zic eu). Bineinteles, merge si cu orice altfel de nuci (nucile pecan ar fi iarasi o idee draguta). Sau cu fistic maruntit. Sau cu nuca de cocos. Sau cu bombonele colorate (sau mai bine nu, ca si-asa e destul de dulce..)

Drept cuvint de final, trebuie sa recunosc ca aportul de zahar este enorm. Abia in momentul in care am cantarit ingredientele, am realizat ca zaharul este in aceeasi cantitate ca si faina. Ingrozitor! De obicei refuz din start sa fac o prajitura unde zaharul este in raport de 1:1 cu faina. Nici macar nu citesc reteta pina la capat. Ceea ce va recomand si voua :))