Bombonele cu migdale si susan

 

Pentru ca am avut migdale culese chiar de noi, practic direct din copac, am hotarit ca voi face ceva 'bun' cu ele, prin 'bun' intelegindu-se ceva dulce, un desert adica. Ca sa combin placutul cu utilul, sa zicem asa, m-am decis sa fac niste bombonele care nu necesita nici o procesare termica si sunt rapid de facut, si pentru care e nevoie de exact patru ingrediente. Iata despre ce e vorba:

Ingrediente:

- 100 g migdale macinate

- 2 linguri de susan macinat (~20 g)

- sucul de la o jumatate de lamiie (~2 linguri pline)

- 2-3 lingurite de miere (de consistenta mai lichida)

Mod de preparare:

• Am macinat cu robotul de bucatarie ~100 g de simburi de migdale pina am obtinut un fel de faina. Bineinteles, se pot folosi si migdale gata macinate, din comert.
• Am macinat apoi susanul folosind risnita de cafea.
• Am amestecat migdalele, susanul, zeama de lamiie si doua lingurite de miere, pina am obtinut o compozitie omogena. Pentru ca mi s-a parut un pic cam uscata am mai adaugat inca jumatate de lingurita de miere. Deci, atentie, folositi mierea putin cite putin, pina sunteti multumiti cu consistenta compozitiei, care trebuie sa fie usor modelabila, si nu foarte lipicioasa.
• Am modelat bombonelele, de dimensiunea unor nuci.

Asta a fost tot. Se pot consuma imediat. La frigider se pastreaza 1-2 zile.
Fetitei mele i-au placut, mai ales ca am si implicat-o in 'procesul tehnologic', adica la modelarea bilutelor. Pina acum obisnuiam sa-i fac pasta de faina de susan cu miere si zeama de lamiie, pe care o devora, deci bomboanele sunt ceva si mai tare. A luat doua la gradinita, una pentru ea si una pentru o prietena; cum era de prevazut, prietenei nu i-a placut, asa ca pentru viitor vom face un upgrade si anume vom taia capete de Gummibärchen (ursuleti gumati) si ii vom plasa in mijlocul bilutelor. Daca nici asa nu functioneaza..

PS: Atentie, in poza am decorat cu migdale necuratate, deci care trebuie decojite ca sa se ajunga la simburele propriu-zis. Asadar, chestiile alea NU sunt de mincat ca atare. Nu de alta, dar de cind copilul mi-a zis ca virgula cartofii cresc in copac (vorbesc serios!), nu mai sunt sigura ca totul e evident pentru toata lumea :)