Paste de casa

 

Si am facut-o si pe asta: paste de casa.. Vorba aceea: I DID do it! Me, myself and I. Nu ca ar fi nu stiu ce challenge culinar, exista definitiv lucruri mai complicate pe lumea astea, fara discutie. Insa numai faptul ca mi-am invins la un moment comoditatea, adica mi-am facut eu singura pastele in loc sa bag mina in cutia cumparata de la magazin si sa le scot de-acolo gata, aceasta initiativa deci ma umple de admiratie si respect fara de propria persoana. Caci foarte simplu, respectiv economicos dpdv costuri si timp, NU este, orice s-ar spune. Insa ai controlul ingredientelor si respectiv satisfactia de a-ti 'crea' propriile paste.

Bunica mea facea adesea asa-numitii taietei de casa (oare asa se scrie??). Tin minte 'cearsafurile' de aluat pe care le intindea prin bucatarie si respectiv taieteii pe care ii punea la uscat. Insa eu n-am invatat niciodata sa-i fac. Ce-i drept, mi se parea si complicat, si prea multa faina peste tot..

De ceva vreme insa, s-a intimplat sa tot dau peste retete cu si despre paste de casa. O fi acum la moda, cine stie. In sfirsit, ceea nu nu m-a invatat bunica, m-au invatat Internetul si blocurile culinare.  Si am constatat ca asa de greu nici nu este. Ce e asa de complicat sa faci, in varianta cea mai raspindita, un aluat cu proportiile 1 ou la / 100 g de faina, plus un praf de sare? So, I gave it a try si chiar a functionat din prima incercare. La a doua incercare insa am remarcat ca din pacate diavolul sta in detalii, asa cum voi povesti mai jos.

Ingrediente:

- 1 ou

- 100 g faina (tip 405)

- 1 varf cutit de sare

Mod de preparare:

•  Bun. Asadar, se cintareste faina, se cerne daca e cazul (chiar daca e cazul, eu nu fac niciodata asta, insa e pe propria raspundere), si se pune intr-un castron. Se amesteca cu un virf de cutit de sare. Se adauga oul batut separat cu furculita si apoi, folosind aceeasi furculita, se incorporeaza cit de cit pina constatam ca instrumentul nu mai foloseste la nimic, moment in care continuam sa omogenizam cu mina. Mina trebuie sa fie bine infainata, caci altfel se lipeste aluatul si e neplacut. Framintam pina obtinem o bila, un aluat adica de consistenta destul de tare. (Aici vreau sa remarc ca in multe retete se spune ca faina se pune pe masa de lucru si acolo se framinta. De ce ar face cineva asa in loc sa foloseasca un castron.. ramine inca un mister neelucidat pentru mine. Ginditi-va la faina care, in timpul framintarii, incepe sa se intinda pe tot blatul de bucatarie, apoi mai cade si pe jos, prin eventualele sertare intredeschise.. cam nasol.)

 

• Castronul in care se afla aluatul se acopera cu un prosop de bucatarie si se lasa asa ceva timp (cam un sfert de ora).
• Dupa care se infaineaza planul de lucru si se intinde o foaie cit de subtire putem si dorim. Ideal, foaia are o dimensiune dreptunghiulara. Cazul neideal se vede in poza de mai jos, insa va garantez ca la sfirsit nu va sti nimeni ca foaia nu a avut o forma dreptunghiulara.

 

• Cind am terminat cu intinsul, infainam (nu exagerat, insa uniform) toata foaia si o impaturim astfel incit la final sa aiba cam 5-6 cm in latime.

• Partea frumoasa, artistica, abia acum incepe. Si anume, folosind un cutit bine ascutit, se taie pastele. Daca le taiem foarte subtire vom obtine asa-numitii taietei de casa. Daca la taiem mai groase, cum am facut eu de exemplu - cam de cite 5 mm, atunci se obtin un fel de tagliatelle, ceea ce e recomandabil pentru inceput, caci e mai simplu.

• Pastele se desfac cu grija, si se pun la uscat pe o suprafata usor infainata. Cel mai simpatic mod de a le da o forma mi s-a parut gruparea lor in cuiburi, asa cum se vede in prima poza a postarii. Bineinteles, se pot intinde la uscat una cite una si pe betisoare de lemn, insa cine are asa ceva la indemina?

Pentru inceput, va recomand sa facem putin aluat, adica din 100 g de faina. Ca sa vedeti care e treaba. Din aceasta cantitate ies paste suficiente pentru o supa, de exemplu. Chiar mai si ramin. Sau pentru o mincare pentru doua persoane, nu foarte flaminde. Pastele proaspete se pot pune direct la fiert in apa/ supa; vor fierbe repede, in citeva minute.
Asa cum am zis, cind am facut pentru prima data paste, am avut noroc si am obtinut un aluat bun din exact 100 g de faina (tip 405) si un ou. A doua oara INSA, am avut proasta inspiratie sa amestec oul direct cu 100 g de faina de alt tip (630, cred) si deci si prin urmare aluatul a avut nevoie de mai mult lichid, pe care l-am suplimentat cu 2 linguri de apa turnate peste aluat - o idee proasta, caci a rezultat o chestie cleioasa care a aterizat direct la gunoi, nici o sansa de recuperare. Asa ca e bine sa amestecati oul cu mai putina faina (ex 90 g) si apoi sporit pina la 100 g, in caz ca mai e nevoie. Vestita poveste cu 'faina cit cuprinde', care scoate pe multi din sarite. Insa nu avem ce face, totul e o chestie de exercitiu.
 
Gustul pastelor pe care le-am facut eu, adica cele din reteta de mai sus, este 'nici-nu-zici-ca-nu-sunt-cumparate', daca pot considera asta un compliment. Bun, adica. Mare diferenta fata de cele din comert nu este, trebuie sa recunosc. Insa am banuiala ca atunci cind voi 'umbla' la reteta de baza, adica voi adauga alte ingrediente, de exemplu: piure de spanac sau de morcovi sau de sfecla rosie, si condimente (cimbru, diferite ierburi aromate), lucrurile se vor schimba radical, voi remarca adica o mare diferenta de gust.