Prajitura Zebra este o descoperire recenta. S-a intimplat ca intr-o zi sa fiu 'la locul potrivit' si anume sa ma intilnesc (intr-un meeting) cu un coleg care, la sfirsitul sedintei, ne-a invitat la o prajitura. Isi sarbatorea trecerea cu brio a perioadei de proba in firma. Spre surprinderea nea, colegul pregatise singur prajitura, care prajitura nu numai ca era gustoasa, dar arata si foarte simpatic, deosebit chiar, lucru care mi-a atras imediat atentia. Si i-am cerut pe loc reteta, bineinteles.
Omul mi-a spus de unde o are si, in plus, mi-a dat citeva detalii de implementare, adica cum face el exact ca sa-i iasa bine modelul cu dungi de zebra. Uitindu-ma apoi pe net (mai precis pe www.chefkoch.de) am inteles rapid ca reteta asta nu e nimic nou sub soare, e chiar simpla de tot si foarte raspindita. Cum de mi-a scapat pina acum.. de neinteles. In sfirsit, mi s-a confirmat din nou una din convingerile mele de viata (ca sa ma exprim pretentios..) - convingerea ca poti invata ceva util oricind si de la oricine, fie el tinar sau batrin, sarac sau bogat, prieten sau ne-prieten, si asa mai departe. Prin intermediul colegului meu deci, foarte tinar si idealist (caci altfel de ce si-ar fi sarbatorit incartiruirea in marea masa a angajatilor unei internationale? :) ), prin intermediul lui am ajuns si eu la modesta reteta a simpaticei Zebre.
Am intuit imediat potentialul acestei noi descoperiri. Fiind relativ simplu de facut si, in acelasi timp aratind dragut, va putea inlocui cu succes banalul chec. Caci, in esenta ei, Zebra este un chec, dar mai smecher. Daca la checul clasic modelul se obtine amestecind aluaturile (alb si negru) cu o furculita, operatiunea necesitind citeva secunde si nici o tehnica speciala, la Zebra modelul se obtine aplicind o metoda simpla si eficienta in acelasi timp, insa care cere oarecare atentie si rabdare. Ma explic mai jos.
Ingrediente:
- 375 g faina
- 1 praf de copt
- 300 g zahar
- 125 g apa
- 300 ml ulei
- 5 oua
- 2 linguri de cacao
- esenta de vanilie
Mod de preparare:
- Aici sa va tineti tare. Urmeaza partea cea mai dificila a procesului: se amesteca toate ingredientele (cu exceptia cacao!) cu mixerul de mina, timp de 2-3 minute, atit cit sa fie bine omogenizate. Greu, nu? Am mai citit pe net povesti cu batutul oualelor separat sau alte chestii asemanatoare, insa eu nu le mai vad rostul. Ideea e ca totul sa fie bine omogenizat, iar praful de copt isi face apoi treaba. Daca exista vreo explicatie stiintifica pentru a face altfel, va rog sa mi-o spuna si mie cineva. Da' stiintifica sa fie, nu prostii, ok?
- Jumatate din aluat (de consistenta destul de fluida) se toarna in alt castron. Eu am facut o socoteala aproximativa si mi-au iesit cam 650 g pentru jumatate. Daca am gresit, sa ma corecteze cineva (va fi greu, am fost in clasa a 6-a la olimpiada de matematica pe tara, va arat diploma:))
- Jumatate din aluat se amesteca cu cele 2 linguri de cacao. Folosind mixerul de mina.
- Pregatim tava de copt, in mod ideal o forma de 26 cm in diametru, cu inel detasabil, tapetata cu hirtie de copt. Acum urmeaza partea cea mai migaloasa. Luam pe rind cite o lingura de aluat de fiecare culoare (atentie! folositi linguri diferite, ca sa evitati pe cit posibil mixarea culorilor), si plasam aluatul din lingura exact in centrul tavii, si exact peste aluatul de culoare contrara deja in tava. Facem operatiunea asta pina se termina tot materialul, si alb, si negru. La sfirsit arata cam ca in poza de mai jos.
- Eu prefer sa incep cu o lingura de aluat alb. Se poate intimpla ca locul in care turnam aluatul sa se deplaseze de la pozitia ideala, adica de la centrul tavii. Datorita dinamicii materialului, combinata cu o posibila usoara inclinare a planului de lucru. Pentru aceasta problema am descoperit un mic trick: apuc cu miinile tava si o clatin usor astfel incit aluatul sa se deplaseze in directia pe care o vreau eu, adica sa-si regaseasca centrul. Chiar functioneaza.
- Se coace pentru ~50 min la 180° C, cuptor preincalzit. Trebuie verificat spre final si facut testul cu scobitoarea.
- Se lasa sa se raceasca complet inainte de portionare. Ca la un chec oarecare.
Asa cum am zis, modelul mi se pare foarte dragut, chiar arata ca o blana de zebra. Nu mi-a iesit insa intotdeauna ideal, adica se intimpla sa iasa si niste gauri, cam ca la gaurile din cascaval. Ei bine, nu chiar asa de mari, insa totusi. Citeodata ies adevarate tunele ('gauri de vierme'). O fi din cauza prafului de copt.. prea mult? Nu stiu.. Folosesc mereu praful de copt bio de la DM.
Poate ar fi trebuit sa postez si poze cu exemplarele mai reusite insa nu stiu cum se face ca nu reusesc sa le imortalizez pentru posteritate. Prajitura asta nu prea s-a lasat fotografiata. Cu greu am ademenit pisica sa o atrag in cadru, sa apara si ea acolo, ca sa distraga atentia de la imperfectiunile bucatii de Zebra pe care o mai aveam la dispozitie ca sa ilustrez postarea aceasta. Thanks, Cat.
No comments:
Post a Comment