Anul acesta am hotarat ca vrem sa vina Mos Craciun in persoana la noi, sa aduca cadourile (de abicei venea noaptea si nu-l vedea nimeni la fata; cunoasteti scenariul, nu?)
Asa ca, in seara de Ajun, suna Mosu la usa, cum era programat. Ne ducem sa-i deschidem usa. Copiii sunt emotionati.
Abia pune Mosu piciorul in prag, ca fetita mea, uimita peste poate, imi sopteste la ureche: 'Mami. Asta e Tati!! S-a imbracat in Mos Craciun!' Eu, surprinsa, simulez totusi cu inocenta nedumerirea. 'Ei, na. Da' de unde si pana unde? Cum sa fie tati? Ca doar el a plecat sa ia benzina!' 'Pai nu vezi ca are pantofii si camasa lui??' Nu, nu observasem astfel de detalii. 'Si, uite, are barba asa, cam ca barbile cu care am facut noi la gradinita mosii de carton.' 'Lasa, taci. Hai sa vedem ce ti-a adus'.
Mosu e poftit in sufragerie si ia loc pe scaun (fiind foarte obosit dupa drumul lung pe care l-a facut din garaj pina la usa casei). Mos Craciun este si el oarecum emotionat si nu reuseste sa spuna prea multe, scoate doar o lista lunga din buzunar si incepe sa citeasca ceva de acolo (de fapt, mormaie niste chestii pe care nu le intelege nimeni). Mamele prezente la fata locului sunt pe faza si suplinesc lipsa de profesionalism a Mosului: 'Uite, Mos Craciun are lista cu ce v-ati dorit voi. Hai, spuneti-i o poezie, un cintecel, ceva.' Copiii se conformeaza. Fetita mea, care intre timp nu inceteaza sa-mi spuna din 5 in 5 secunde la ureche 'Mami, asta e TATI!!', ne face jocul, incantata ca de o gluma buna, si cinta un cantecel, ii da Mosului desenele pe care le pregatise, si, bonus, o ciocolata care cazuse din pom. Mos Craciun imparte apoi cadourile, mai scoate o data lista si face remarca ca mai are cativa copii pe strada noastra unde este asteptat cat de curind, asa ca se tireaza destul de abrupt. Pe copii oricum nu-i mai intereseaza, ocupati fiind cu cadourile. Pa, Mos Craciun!
Dupa citeva minute apare si tati in persoana, povestind cit de ieftina era benzina. Bineinteles, se confrunta si el cu acuzatia ca l-a plagiat pe Mos Craciun, insa nu recunoaste nimic, invocind tot felul de argumente, care de altfel nu sunt foarte credibile.
Seara, la culcare, fetita se intoarce cu spatele si spune, cu voce infundata, dar suta la suta convinsa, 'Den Weihnachtsman gibt es nicht! (Mos Craciun nu exista).'
A doua zi, cu noaptea in cap, se duce repede-repede in sufragerie, in speranta ca 'adevaratul' Mos Craciun a fost totusi noaptea pe la noi si i-a lasat cadouri. Cind e confruntata cu realitatea (adica nimic nou sub brad), incepe sa planga dezamagita..
Asadar, in concluzie si prin urmare, ganditi-va de doua ori daca vreti sa vina Mosu in persoana la copii prescolari. Si, mai ales, CINE sa poarte hainele lui Mos Craciun.
No comments:
Post a Comment