La cules de alune

Ieri am fost la cules de alune. Stim de mai multi ani un copac plasat la marginea unei ape, oarecum izolat, insa pe cit de singuratic creste, e pe atit de inalt si plin de alune. Anul acesta se pare ca i-a mers deosebit de bine, caci e spectaculos cit de multe si de mari ii sunt roadele.

Crumble cu mere

Sau crumble 'reloaded'. Caci, dupa ce am facut de vreo zece ori crumble cu mure/coacaze/capsuni, am spus 'stop', asa nu se mai poate. Nu de alta, dar cind fac aceeasi reteta de prea multe ori intr-un interval scurt de timp, in loc sa-mi iasa din ce in ce mai bine, incep sa o gresesc, sa dau rateuri!? Si dupa aceea trebuie sa treaca luni intregi ca sa vreau sa o refac. Iar pentru ca tin prea mult la aceasta reteta (descoperirea verii!), am zis sa mai schimb ceva la ea, sa fie altfel, sa-mi pacalesc subconstientul cu ceva nou. Elementul de noutate a fost de data aceasta un fruct care incepe acum sa aiba sezon. A ghicit cineva? Ei bine, nu era nici greu, caci scrie deja in titlu :) - e vorba de mere.

Shake de avocado

Nu demult, stind de vorba cu o prietena, am facut schimb de adrese de bloguri culinare. Printre altele, am aflat de Jamila Cuisine, un blog cu retete video (mi-a spus mie fratele meu ca Youtube-ul este viitorul..) Si rasfoind eu asa din reteta in reteta pe acest blog, am dat de shake-ul cu avocado, moment in care s-a aprins un beculet in zona dedicata domeniului culinar din creierul meu (zona de altfel care tinde sa ocupe o bucata din ce in ce mai mare din materia mea cenusie, din pacate). Ce sa zic, mi s-a parut interesanta ideea, mai ales ca de la reteta de crema de avocado sunt sensibilizata la retetele pe baza de avocado.

Orez cu ciuperci

O reteta din categoria 'ce mai maninca copilul'. Nu stiu cum sunt copiii altora, dar al meu nu maninca decit 'anumite chestii'. Sa numaram (ne ajung degetele de la o mina): cartofi, orez, paste, ciuperci, castraveti, morcovi cruzi. Oops, am depasit cele cinci degete, deci e totusi mai mult decit credeam eu. Si fructe, sorry, am uitat. De dulciuri nu vorbesc, le-ar minca pe TOATE (de aceea noi nu avem, oficial, nici un dulce de comert in casa; neoficial, mai exista si din alea, dar numai pentru copiii mai mari, care au portofel si mai cumpara si prostii de la magazin).

Suc de piersici

Azi, cind m-am intors de la servici si mi-am luat copilul de la gradinita, am facut un suc absolut grozav. Un suc de piersici. Mai exact, de piersici plate. E prima data cind cumpar asa ceva. Vazusem aceste tip de piersici in magazin inca acum citiva ani, insa nu m-a tentat sa le incerc (reactie absolut fireasca de respingere a noului, nu-i asa?..) Acum le-am gasit la.. oferta, ceea ce a dus la decizia spontana de a cumpara. Nu sunt de altfel mult mai scumpe decit cele normale. Nici nu stiam cum se numesc in romaneste, asa ca am tradus cu Google translator si din 'plattpfirsiche' mi-a iesit 'piersici plate', deci asa o fi. Sunt, asa cum le spune numele, niste piersici de o forma deosebita, turtite. Cele pe care le-am transformat eu in suc au avut pulpa de culoare galben deschis, au fost foarte zemoase si dulci.

Gazpacho

O supa rece pentru zilele calduroase! (Imi vine sa rid/pling cind aud de zile calduroase! Pe meleagurile noastre este frig, ploua, bate vintul, stau in casa cu geaca pe mine, ieri m-am surprins rascolind prin dulap dupa manusi, cind ma uit pe geam vad stoluri de giste care o taie grabit spre tari (mult) mai calde - bravo lor). Dar ma incapatinez sa cred inca in vara. Chiar si din punct de vedere culinar mi se pare prematur ca vara sa se apropie de sfirsit. Nu am apucat inca sa fac multe feluri de mincare pe care obisnuiesc sa le prepar cind e cald (si bine). Ieri abia am reusit sa pregatesc un gazpacho.

Plachie de peste

Duminica trecuta am fost pe bune la pescuit, nu numai cu numele (asa cum am povestit aici). Rezultatul s-a lasat vazut: 5 kile de caras, de la unii mai mici pina la o bucata de aproximativ 1 kg. Sa recunoastem insa adevarul: partial, pestele provine de la prietenul cu care am fost impreuna la pescuit. El ne-a oferit cu generozitate partea sa; pe moment nu mi-a fost foarte clar de ce a renuntat asa de repede la carasii lui, insa mai tirziu, cind a trebuit sa curat pestele, am inteles.

Ciorba cu oua

Intr-o duminica dimineata vorbeam cu mama pe skype si, cum se intimpla de multe ori, am facut un schimb de retete. Cind mi-a spus de ciorba cu oua, am crezut ca nu am inteles bine. Era corect, chiar asa, cu oua. Stia reteta de la o vecina, tanti Neta mai precis, care la rindul ei probabil ca aflase de la o alta vecina, tanti.., si asa mai departe. Propagarea prin skype si apoi publicarea pe blogger nu au fost decit niste consecinte firesti, moderne, ale procesului de raspindire a unei retete :)

Briose cu banane

Briosele acestea sunt o variatiune pe tema checului cu banane. Cunosc reteta de curind, de cind am primit prin posta o revista cu reclama de la DM. Era acolo, in revista, si mi-a atras atentia cit de mult seamana aluatul cu cel de la banana bread. Pai sigur, in cele din urma, din orice aluat de chec se pot face briose si viceversa. Aceeasi Marie cu alta palarie. Iar briosele din revista chiar aveau o palariuta foarte draguta, un topping adica plus o inimoara de ciocolata pe deasupra, insa asa de departe nu am ajuns, m-am limitat la Maria fara palarie. Mi-au iesit foarte pufoase, sunt multumita de rezultat.

Inghetata de pepene galben

Asa cum mi-am propus cu ceva vreme in urma, am reusit sa-mi achizitionez o masina de inghetata. Bineinteles, stiam ca se poate face inghetata si fara aparatul respectiv (chiar am facut acum vreo 5 ani) insa metoda este foarte enervanta, dupa parerea mea. Mai exact, dupa ce compozitia e gata (asta merge repede), ea se da imediat la congelator, iar apoi trebuie ca in rastimp de 2-3 ore sa scoatem periodic inghetata si sa o mixam de fiecare data din nou, pentru a sparge cristalele de gheata, adica pentru a o face cit de cit cremoasa. Periodic insemnind o data la 20 de minute.

Am pierdut din nou pisica / We lost the cat again

Poate nu este evident, insa pisica noastra este parte integranta a acestui blog culinar. Actioneaza mai mult in background, insa e totusi un actor principal. Sa ma explic. In primul rind, nu rateaza nici o ocazie sa deguste din mincarurile mele (in ciuda tuturor eforturilor de a o impiedica, nu stiu cum face, dar cel putin in ultima vreme isi baga mustatile in TOT), asa ca, in gluma, am desemnat-o pe post de degustator sef ('E bun, pisi?' 'Miau miau miau, mai vreau' 'OK, pisi, atunci hai ca postam'). In al doilea rind: daca fac, sa zicem, zece poze la un fel de mincare, in cel putin cinci din ele apare si ea; abia scap de ea, in caz extrem o inchid intr-o camera. Cu alte cuvinte, pisi merita un post dedicat. Pisi goes Blogger!