Ciorba cu oua

Intr-o duminica dimineata vorbeam cu mama pe skype si, cum se intimpla de multe ori, am facut un schimb de retete. Cind mi-a spus de ciorba cu oua, am crezut ca nu am inteles bine. Era corect, chiar asa, cu oua. Stia reteta de la o vecina, tanti Neta mai precis, care la rindul ei probabil ca aflase de la o alta vecina, tanti.., si asa mai departe. Propagarea prin skype si apoi publicarea pe blogger nu au fost decit niste consecinte firesti, moderne, ale procesului de raspindire a unei retete :)
E posibil sa fie deja publicata pe vreo douazeci de mii de bloguri sau forumuri, nu stiu, n-am dat nici un search, insa cu siguranta ma va pune la curent si pe mine cineva. Reteta in sine nu e nici o filosofie: daca stiti sa faceti o ciorba/supa de legume, atunci 'on top' mai adaugati si niste oua si o sa iasa ceva.. interesant. Gustos, in orice caz. Eu am facut-o acum cu legumele pe care le-am avut la dispozitie, insa data viitoare fac supa mea de rosii care este MY favorite, iar in loc de galuste folosesc oua.

Ingrediente:

 - legume: 1 ceapa, 2 cartofi, 2 morcovi, 2 radacini de patrunjel, 1 zuchini, 1 bucata dintr-o telina, 1 sfert de gulie, 1 jumatate de ardei gras, un pumn de pastai, 5 rosii

- verdeata (patrunjel sau marar sau.. frunze de sfecla)

- 2-3 linguri de ulei, sare, boabe de piper, un praf de piper proaspat risnit

- 2 linguri de orez

- zeama de la o lamiie (sau dupa gust)

- 6 oua

Mod de preparare:

Legumele pe care le-am folosit sunt, cam ca de obicei, dintre cele pe care le-am gasit in camara/frigider. Si pentru ca o poza spune mai multe decit o mie de cuvinte, nu-i asa, iata-le asezate cuminti pe tava, curatate si spalate, deci pregatite pentru marea transfigurare:

 

Le-am taiat cam pe toate cubulete, inclusiv rosiile (pe care le-am decojit in prealabil). Ceapa am calit-o in citeva linguri de ulei + putina apa, pret de ~15 secunde, am adaugat cartofii + morcovii + radacinile de patrunjel + telina + gulia + ardeiul gras, am calit iarasi citeva secunde dupa care am pus apa cit sa acopere si am lasat sa fiarba ~10 minute. Apoi am adaugat si legumele care fierb mai repede (pastaile + zuchini + coditele de la verdeata tocate marunt), am completat cu apa (cratita aproape plina) si am lasat sa mai fiarba inca max 10 minute. Dupa aceea am pus si rosiile, orezul, am condimentat (boabe de piper, sare, un praf de piper proaspat risnit), iar dupa alte max 10 minute de fiert am spart oualele (cu grija, ca sa ramina galbenusul intreg) si le-am dat drumul pe rind in ciorba. Procedura e asemanatoare ca la oualele posate (sparte si fierte in apa), adica apa trebuie sa clocoteasca cit de cit, iar cu lingura se face un mic virtej in care se da drumul la ou. Chestia cu virtejul nu mi-a iesit asa bine, din cauza multelor legume, insa rezultatul a fost si in aceste conditii ok, oualele nu s-au dezintegrat ci au ramas cit de cit intregi. Nu trebuie sa fiarba mai mult de 3 minute, ca sa ramina moi. Asta e cel putin teoria (pe care trebuie sa o cunoasca toata lumea), caci in practica le-am uitat la fiert, deci s-au intarit, au iesit ca niste mici bombite. In fine, cind mi-am adus aminte am retras cratita de pe foc, am adaugat zeama de lamiie pentru acrit (dupa gust) si apoi verdeata, de data aceasta am avut frunze de la ~doua sfecle rosii. Asta pentru ca cumparasem recent de la piata o legatura de sfecla rosie, cu tot cu verdeata. Iar pentru ca nu eram foarte sigura daca frunzele se maninca sau nu, am dat un google si am aflat ca da, sunt comestibile si chiar apreciate mai ales in dieta vegetariana/vegana (de ce anume? - va raspunde tot Mr Google, care le stie pe toate).

Am servit ciorba cu (multa) smintina. Buna!