Ieri am fost la pescuit. Mai corect spus, am fost la pescuit 'cu portofelul', vorba cuiva, caci pestele a fost scos din balta de altii. Poveste e asa: auzisem din intimplare ca in apropierea noastra, adica la vreo 5 km distanta, este un lac unde, mai nou, se poate pescui in ziua de duminica. Asa ca am vrut sa vedem despre ce e vorba. Ajunsi acolo, am constatat ca balta are foarte mare cautare, adica e plina de pescari amatori.
Aici nu e nevoie de permis (ceea ce e uimitor), insa se plateste o taxa pentru fiecare undita folosita, plus ca pestele prins este taxat la kilogram, pretul variind in functie de tip (adica caras sau crap). Peste este din belsug; un nene linga care am stat un pic a scos un ditamai carasul, un exemplar deosebit - era partial colorat in galben si rosu. Iata dovada:
Am pescuit si noi, asa cum am zis, cu 'portofelul', intorcindu-ne acasa cu 3 carasi de vreo 300-400 g fiecare, foarte vioi, care au continuat sa innoate si in galeata:
Fiind foarte cald, a trebuit sa-i curat rapid. Fetita mi-a facut niste poze in exercitiul functiunii. Iata una mai putin dramatica (pentru cei sensibili, va rog, puneti repede mina la ochi):
Deci i-am curatat de solzi, i-am taiat si curatat de maruntaie, si apoi transat in bucati potrivite. Operatiunile acestea le stapinesc foarte bine, cum altfel, doar sunt nascuta si crescuta la malul Dunarii, nu departe de Delta, deci practic le am 'in singe' sa zic asa. Am sarat pestele imediat si l-am dat la frigider:
Seara am prajit pestele (cu exceptia capetelor). Nu e mare filosofie: bucatile de peste, sarate si usor piperate, se dau prin faina de malai si se prajesc in ulei, pina se rumenesc bine pe ambele parti.
Am servit pestele prajit cu mamaliguta si mujdei de usturoi. Foarte gustos. Nostalgii dunarene..
No comments:
Post a Comment