Si a venit si Mos Craciun..

Anul acesta am hotarat ca vrem sa vina Mos Craciun in persoana la noi, sa aduca cadourile (de abicei venea noaptea si nu-l vedea nimeni la fata; cunoasteti scenariul, nu?)
Asa ca, in seara de Ajun, suna Mosu la usa, cum era programat. Ne ducem sa-i deschidem usa. Copiii sunt emotionati.
Abia pune Mosu piciorul in prag, ca fetita mea, uimita peste poate, imi sopteste la ureche: 'Mami. Asta e Tati!! S-a imbracat in Mos Craciun!' Eu, surprinsa, simulez totusi cu inocenta nedumerirea. 'Ei, na. Da' de unde si pana unde? Cum sa fie tati? Ca doar el a plecat sa ia benzina!' 'Pai nu vezi ca are pantofii si camasa lui??' Nu, nu observasem astfel de detalii. 'Si, uite, are barba asa, cam ca barbile cu care am facut noi la gradinita mosii de carton.' 'Lasa, taci. Hai sa vedem ce ti-a adus'.

Mere la cuptor, cu nuci si scortisoara

Nu cunosc un desert mai simplu si mai potrivit de sarbatorile de iarna (Craciunul, Anul Nou..) decit merele coapte cu nuci si scortisoara. Stai putin, veti zice, dar cu cozonacul cum ramine? Ca doar el este sefu' deserturilor la sarbatori. Pai stim sa facem si dintr-acela, no problem, insa prea simplu nu e.. ne ia o juma de zi si mai dam si rateuri citeodata, din pacate. (Am ajuns sa vorbesc ca Golum, la persoana intai-a singular, desi cozonacul il fac intodeauna singura. Oare de ce?) In fine, merele la cuptor, cu nuca si scortisoara, se fac intr-un timp scurt, au un gust deosebit de bun si umplu casa de arome inegalabile.

Pasta de susan cu miere si lamaie

Acum ceva timp in urma, cind am avut un surplus de migdale proaspete, culese chiar de noi, am 'inventat' o reteta de bomboane cu migdale si susan, in ideea de a avea un desert, un 'dulce' sanatos. Reteta aceea insa a derivat de la o alta - a pastei de susan cu miere si zeama de lamiie, tema postarii de fata.

Creveti la tigaie

Cui nu-i plac crevetii sa ridice mina sus! Ok, sunteti cam multi.. insa pentru restul dintre noi, care adora chestia asta decadenta si cam scumpa, vin cu reteta mea care nu e deloc originala, insa cu siguranta foarte buna. Este, cred, si o reteta potrivita pentru Postul Craciunului, care are multe dezlegari la peste. Acum nu sunt foarte sigura ca se incadreaza la categoria 'peste', ar trebui sa ma informez la cineva din familie care, prin natura meseriei, se pricepe la Posturi, caci intermediaza intre noi si 'seful'. (Asa cum zice si el, 'sefu' nu se supara daca mai facem si greseli minore, nemultumirile vin mai degraba de la slujbasii lui pe pamant, care stabilesc printre altele si regulile alimentare ale pacatosilor).

Fursecuri de Craciun

Am incercat, de-a lungul anilor, diverse retete de fursecuri pentru Craciun, insa am ramas cu putine retete 'valide'. Cea de fata este reteta mea de baza, de care sunt cit se poate de multumita. Nu ia foarte mult timp, este simpla si se obtin de fiecare data niste fursecuri foarte bune.
Ii plac si lui Mos Nicolae, respectiv si lui Mos Craciun, si copiilor la gradinita, si colegilor la servici si cui se mai nimereste. Nu am inregistrat nici un fel de plingeri pina acum, asta-i sigur.
Copiii pot fi implicati in pregatirea acestor prajiturele, clar. Le va face placere sa ruleze aluatul, sa decupeze cu formele dorite, sa decoreze..

Dorada cu legume la cuptor

Am ezitat mult daca sa pozitionez sau nu poza de mai sus la inceputul acestui postari. Oare va intelege cineva despre ce e vorba? Seamana cu una din acele fotografii folosite la testele de vedere, in care trebuie identificata o cifra sau o litera compusa din nenumarate bucatele divers colorate, inconjurata de un fundal tot de tip mozaic, dar usor diferit prin nuantele de culoare. Asadar, daca poza nu e concludenta, iata o scurta descriere in cuvinte: o dorada (orientata de la sud-est - pozitia cozii - la nord-vest - pozitia capului) pe pat de legume si asortata cu patrunjel din belsug, facuta la cuptor.

Tort

Noiembrie este luna aniversarilor la noi in familie. Si nu vorbesc de doua-trei aniversari, ci de mai multe, toate cumulate intr-o fereastra mica de timp. Happy Birthday intr-un cuib de scorpii /-ioni. In lucru interesant, daca e privit din exterior, dar cu unele dezavantaje pentru anumiti sarbatoriti. Si anume aia mici au parte de cadouri si party, iar cei mari au parte mai de nimic, caci fie nu mai e timp si pentru cadourile lor, fie se instaureaza un fel de saturatie si atunci nu mai vor decit liniste si sanatate, ceea ce e de dorit de altfel la toata lumea!

Paine cu dovleac

Gata, am scapat de spooky spooky Halloween. Incerc sa scap acum si de cele aproape doua kilograme de dulciuri adunate de la colindat ("Trick or treat!"), aceasta operatiune secreta insa cere multa finete si diplomatie, pentru ca nu vreau ca disparitia foarte subtila dealtfel a multor bomboane sa fie detectata de copil. De la Halloween insa am ramas si cu un lucru absolut grozav, dupa parerea mea, si anume cu reteta de paine cu dovleac. Consistenta acestei paini este asemanatoare celei a painii cu lapte, insa ce e absolut super este culoarea: un galben intens, foarte frumos, dat de un colorant 100% natural - dovleacul. Si este atit simplu de facut! Asa cum am mai zis, fata de o paine obisnuita, nu e nevoie in plus decit de acest ingredient si magic happens. Ok, mai e nevoie si de reteta potrivita, insa pentru asta exista postul de fata, nu-i asa. Sa trecem la treaba!

Spooky, spooky Halloween

Hello, pumpkin head

 .. si am trecut cu bine si de Halloween, thanks goodness! Ca atit ne-au mai speriat bostanii rinjitori, scheletii umblatori, vrajitoarele, vampirii cu dinti de plastic sau respectiv de Haribo (oare nu e acelasi lucru??), stafiile si diferitele personaje scary minjite cu singe de ketchup, incit n-am mai sperat ca voi avea curaj vreodata sa ies seara pe strada fara 1 kil de usturoi in poseta si o tepusa ascunsa sub haina..
Ce mai, un show pe gratis. Sau aproape pe gratis, sa nu uitam de costumul de vrajitoare cumparat copilului pe ultima suta de metri, de la Lidl. Si de punga de Gummibaerchen pregatita pentru 'colindatori'. Caci da, exista aici in vestul Europei un obicei stramosesc (mai precis, spune wikipedia, din anno domini 2010..) conform caruia de Halloween se merge din poarta in poarta si se striga 'Süsses oder saures' (dulce sau acru), adica daca nu imi dai ceva dulce, primesti ceva acru/amar de la mine. Concret, noi am primit o jumatate de lamiie, in fata portii (deh, se mai intimpla; intrebarea e - nu puteau sa lase o lamiie intreaga, macar faceam o limonada).

Placinta cu dovleac

"Am sa fac placinta cu dovleac!" "Yupiii!" - entuziasm general. Copilul s-a bucurat de un nou desert, nemaiincercat pina atunci. Am facut asadar placinta, care a iesit foarte buna, insa am mincat-o numai noi doi, copilul a gustat si a strimbat din nas (Bleah.. nu-mi place!). De ce nu i-a placut, nu stiu.. Ma rog, placinta chiar a fost buna. Am intentionat initial sa fac cu foi de casa; asta ar fi fost pentru mine o premiera. Plus ca nici nu aveam o reteta de foi. Sorry, gasisem o reteta, cea de la Laura Laurentiu, insa am avut mari dubii ca voi reusi sa obtin o foaie atit de subtire si atit de mare, mai mare decit masa, fara sa obtin efectul 'ciorapi de plasa'. Sa nu uitam deasemenea ca sunt fericita posesoare a unei pisici, care abia asteapta sa-si aduca contributia personala in bucatarie. Asa ca am cazut victima industriei alimentare, adica m-am dus la supermarket si in schimbul a doi euro si ceva am achizitionat un pachet de foi de placinta, mai precis zece foi subtiri ca hirtia. Dovleacul fusese achizitionat mai demult, un exemplar aratos de vreo 2 kilograme, cu care copilul s-a jucat de-a Halloween-ul. Dovleac 'Butternut', in forma de para, extraordinar de parfumat, il recomand la toata lumea. Umplutura am facut-o dupa reteta Laurei Laurentiu (multumesc!), a iesit excelenta.

Paine cu lapte

Pentru ca tot am dat jos din pod masina de paine, am facut o paine alba cu lapte, si impletita in 6 pe deasupra. Ca orice aluat dospit, ia ceva timp, insa din fericire aluatul il pregatesc intotdeauna cu masina de paine, din motivele mentionate la placinta cu mere. Deci de munca bruta a framintatului am scapat, am nevoie numai de un pic de rabdare si atentie.. Va prezint pe tava de argint o paine alba in interior si cu crusta aurie la exterior (in poza e mai aurie decit in realitate; deh, efecte speciale de la lumina luminarii..)

Pe Valea Vinului, in Alsacia

Haut-Königsbourg

La inceputul lui octombrie, avind citeva zile libere si vremea fiind deosebit de buna, am luat decizia spontana de a face o scurta excursie in Alsacia. Planul fusese de fapt sa mergem mai departe, la Marea Nordului, insa, din motive de bad management, a picat. Asa ca, din golul si dezamagirea create de anularea acestui plan initial, a reinviat vechiul proiect, mereu trecut in standby, 'Alsacia'. Caci de cite ori ne propuneam sa mergem acolo, ba era vremea proasta, ba era cineva bolnav, ba nu mai aveam chef. Aveam deja citeva adrese de hoteluri/pensiuni, stiam in mare ce e de vizitat, drumul nu e lung, deci ne-am hotarit repede. Am dat citeva telefoane si in cele din urma am gasit cazare pentru o noapte la o pensiune, intr-un sat numit Neubois.

Placinta cu mere

Seria prajiturilor cu mere continua! Dupa tarta cu mere, care este grozava atit ca gust cit si ca aspect, am facut acum o placinta. Creatie personala de data aceasta. De fapt semi-personala, caci reteta aluatului o am de la o 'coronita cu fistic, nuci si jeleu de fructe' deosebit de gustoasa si frumoasa (sper sa postez reteta cindva). Insa pentru ca devenise aproape necesar sa fac o placinta (si nu o tarta!) - din motive de vazut la altii si vrem neaparat si noi - am nascocit aceasta reteta, banuind ca n-are ce sa fie rau. Da, mi-a luat ceva timp; nu munca efectiva este de durata, ci timpii de asteptare sunt destul de lungi. Practic, cam ca la un cozonac, aceeasi poveste. Cind avem de-a face cu un aluat framintat/dospit, trebuie sa asteptam, asta e. Iar eu de fapt si de drept nici nu ar trebui sa ma pling prea mult, caci aluatul il pregatesc de foarte multi ani de zile cu ajutorul masinii de piine, de care sunt extrem de multumita. Ultima data cind am framintat la mina a fost acum vreo 10 ani: promisesem sa fac doi cozonaci pentru un party la servici, asa ca in ziua precedenta ne-am pus amindoi pe treaba; am framintat pe rind aluatul dupa metoda clasica - cu miinile pline de ulei boxam bila de aluat, dupa care o ridicam la o altitudine de cel putin juma de metru si apoi - poc - dadeam cu ea de masa din bucatarie, de se clatina tot blocul; pe la 10 noaptea vecinii nu au mai rezistat si au inceput sa ne bata in calorifer. Nu e nici o gluma, it is a true story. O munca de salahor, insa rezultatul a fost absolut spectaculos. Am obtinut cei mai pufosi cozonaci EVER, ne-egalati de atunci. Insa raportul cozonac-munca nu se justifica totusi, prea multa munca/chinuiala. Capitol inchis, deci. Sa framinti aluatul cu mina e ca si cum ai spala rufele la mina in loc de a folosi masina de spalat, sau e ca si cum ai da cu matura prin toata casa in loc de aspirator sau.. sau.. sau nenumarate alte exemple. Parerea mea sincera, nu se merita, cel putin in zilele noastre, de cind s-a inventat MASINA. Care masina da rezultate asa de bune. Ca de exemplu in cazul de fata, al placintei cu mere:

Castane la cuptor

Urmarea fireasca a postului precedent (cules de castane la Muntele Maimutelor - un titlu interesant, nu-i asa) este o reteta pe baza de castane. Concret, am facut castane la cuptor. Rectificare: nu eu am facut, ci THE Husband aka THE 'Head' of the family. Caci da, se mai intimpla si minuni pe lumea asta, ce-i drept incadrate la categoria 'retete cu un singur ingredient'.. Lasind gluma la o parte, THE Man chiar si-a facut treaba temeinic (in veci nu as fi avut atita rabdare sa pregatesc castanele pentru copt) si rezultatul s-a lasat vazut: cele mai bune castane coapte pe care le-am mincat vreodata, mai bune decit cele achizitionate de la magazin si chiar decit cele cumparate din tirgurile traditionale de Craciun. Probabil si pentru ca erau super proaspete, si pentru ca erau de la Muntele Maimutelor, si pentru ca le-am cules chiar noi si pentru ca.. In sfirsit, ne-au placut la toti.

Am cules castane la Muntele Maimutelor

Pentru a continua seria de succes a 'culesului de..' (cules de migdale, cules de alune, cules de capsuni..), de data aceasta avem ca subiect castanele. Vorbesc de cele comestibile bineinteles. Am cules de altfel si din celelalte, necomestibile (cel putin nu pentru human beeings!?), deci numai decorative, din care fac copiii la gradinita caluti, purcelusi, girafe si alte lucruri neidentificabile; dar nu despre ele vorbim aici. Deci, ca sa revin la subiect: am cules de curind castane comestibile. De data aceasta a fost o pura intimplare. Nimic planificat (singurul castan din padurea invecinata pe care il cunosteam trecuse de mult in uitare, dat fiind faptul ca in ultimii ani ne-au luat-o altii inainte). Asadar, am facut weekendul acesta o scurta excursie in Alsacia, pe Valea Vinului (La Route du Vin), excursie inceputa cu o vizita la Muntele Maimutelor.

Tarta cu mere

Acum este sezonul merelor si al nucilor, deci o tarta cu aceste doua ingrediente este cit se poate de potrivita. In ultimele citeva zile am facut tarta cu mere de doua ori si a fost bataie pe ea. Plus ca arata si bine, datorita 'gratarului' sau 'grilajului' de deasupra. Pare mai mult decit e, de fapt. In realitate arata si mai bine decit in poza de sus, facuta din pacate 'la lumina luminarii', caci da, a sosit toamna, s-au scurtat zilele, iar tartele mele nu mai rezista intregi pina a doua zi, ca sa faca sedinta foto la lumina naturala.
Va recomand sa o incercati, nu e greu de facut, e foarte buna si e de efect.

Bombonele cu migdale si susan

 

Pentru ca am avut migdale culese chiar de noi, practic direct din copac, am hotarit ca voi face ceva 'bun' cu ele, prin 'bun' intelegindu-se ceva dulce, un desert adica. Ca sa combin placutul cu utilul, sa zicem asa, m-am decis sa fac niste bombonele care nu necesita nici o procesare termica si sunt rapid de facut, si pentru care e nevoie de exact patru ingrediente. Iata despre ce e vorba:

La cules de migdale

Dupa ce am fost la cules de capsuni, la cules de alune, la pescuit, acum i-a venit rindul culesului de migdale. (In paranteza fiind spus, se pare ca incet-incet ne reintoarcem in epoca culegatorilor-vinatorilor. Nu am documentat aici pe blog, insa am avut multe activitati similare: am cules mure, zmeura, mere, coarne, urzici, plante medicinale si altele de care nu imi aduc aminte acum. Prevad ca in curind o sa punem capcane in padure sa prindem iepurasi. Adevarul e ca mai Bio de atita nu se poate, tot ce am cules a fost de pe cimpuri, margini de paduri si asa mai departe, deci chestii nestropite si nepoluate (ok, nu am masurat nivelul de contaminare al precipitatiilor, dar sa nu exageram..); inchid aici prima paranteza, ca sa fie corect, ca la matematica).

Castraveti murati

Ca de obicei, anul acesta am facut castraveti murati, din castraveciori proaspeti, de gradina. Sunt asa de buni, incit pot fi consumati ca atare, insa bineinteles se folosesc de multe ori pe post de garnitura. De exemplu merg foarte bine alaturi de un orez cu ciuperci.

Ciocolata cu alune

In sfirsit, am gasit o intrebuintare pentru alunele noastre super proaspete, culese chiar de noi si in cantitati impresionabile, asa cum am povestit. Ca de obicei, cind nu prea stiu ce sa fac, ma trezesc pregatind o prajitura. Ei, de data asta nu a fost chiar o prajitura, ci ceva mult mai nasol, adica ciocolata cu alune. Sa nu creada cineva acum ca am facut EU ciocolata. Nu cunosc reteta ciocolatii de casa si nici nu vreau sa o aflu vreodata. Nu e deajuns ca stiu altii s-o faca??! Daca vrea cineva sa-mi pricinuiasca un rau, atunci cea mai simpla metoda ar fi sa-mi daruiasca cit mai multa ciocolata dintr-o data, caci e sigur ca o voi extermina instantaneu, ascunsa intr-o camera inchisa cu cheia, si sigur nu-mi va merge bine dupa aceea. "It's like my own personal brand of heroine" pentru cine cunoaste citatul. In fine, am facut aceasta combinatie de ciocolata cu alune proaspete-proaspete si a iesit foarte buna.

Ingrediente:
- 125 g ciocolata (simpla sau cu lapte) de foarte buna calitate
- 75 g alune (cintarite dupa curatare, bineinteles)

Mod de preparare:

• Alunele se curata de coaja. Nu pierdeti timpul cu indepartarea pielitei, important este sa aveti grija sa nu mai ramina nici o bucatica de coaja, oricit de marunta ar fi, caci poate fi foarte neplacut sa va treziti cu ea intre masele (vorbesc din experienta personala). O data acest pas finalizat, rezultatul poate arata in felul urmator:

Vedeti ce mari, frumoase si proaspete au fost alunele noastre.

• Urmatorul pas al procesului technologic este iarasi de o mare complexitate, si anume consta in maruntirea alunelor. Deci dupa utilizarea fortei a urmat o proba de motricitate fina, lasata in raspunderea copilului, care si-a achitat sarcina cu succes. In mare, nu a facut decit sa taie alunele in feliute nu foarte subtiri. E de mentionat ca virgula copilul a si consumat o cantitate apreciabila de alune crude, raw adica - ca sa inteleaga toata lumea, ceea ce nu e putin lucru.

• Ciocolata se rupe in bucatele (o metoda simpla e sa se loveasca tableta de ciocolata de masa, bineinteles fiind inca in ambalajul ei, nedesfacut). Apoi se topeste la foc mic, intr-o craticioara de inox. Se adauga alunele maruntite si se amesteca. Compozitia se intinde pe o hirtie de copt, in strat cit de gros doreste fiecare. Se pune cu totul pe o farfurie mai intinsa (sau tava) si se da la congelator pentru jumatate de ora.
• Se poate apoi imbucati. Arata cam ca acele ciocolati mai 'de casa' care se vind la preturi piperate la magazinele de specialitate.

O idee buna ar fi de adaugat citeva stafide, cu siguranta este yummy yummy. Sau, pentru o nota exotica, ca sa nu zic sofisticata, boabe de piper rosu. Sau niste sare roz de Himalaya...STOP!!! .. aici nu zice nimeni nimic? Sarea banala de mina este buna si ea, ca doar e si aceea clorura de sodiu in proportie de 99,9999%.

La cules de alune

Ieri am fost la cules de alune. Stim de mai multi ani un copac plasat la marginea unei ape, oarecum izolat, insa pe cit de singuratic creste, e pe atit de inalt si plin de alune. Anul acesta se pare ca i-a mers deosebit de bine, caci e spectaculos cit de multe si de mari ii sunt roadele.

Crumble cu mere

Sau crumble 'reloaded'. Caci, dupa ce am facut de vreo zece ori crumble cu mure/coacaze/capsuni, am spus 'stop', asa nu se mai poate. Nu de alta, dar cind fac aceeasi reteta de prea multe ori intr-un interval scurt de timp, in loc sa-mi iasa din ce in ce mai bine, incep sa o gresesc, sa dau rateuri!? Si dupa aceea trebuie sa treaca luni intregi ca sa vreau sa o refac. Iar pentru ca tin prea mult la aceasta reteta (descoperirea verii!), am zis sa mai schimb ceva la ea, sa fie altfel, sa-mi pacalesc subconstientul cu ceva nou. Elementul de noutate a fost de data aceasta un fruct care incepe acum sa aiba sezon. A ghicit cineva? Ei bine, nu era nici greu, caci scrie deja in titlu :) - e vorba de mere.

Shake de avocado

Nu demult, stind de vorba cu o prietena, am facut schimb de adrese de bloguri culinare. Printre altele, am aflat de Jamila Cuisine, un blog cu retete video (mi-a spus mie fratele meu ca Youtube-ul este viitorul..) Si rasfoind eu asa din reteta in reteta pe acest blog, am dat de shake-ul cu avocado, moment in care s-a aprins un beculet in zona dedicata domeniului culinar din creierul meu (zona de altfel care tinde sa ocupe o bucata din ce in ce mai mare din materia mea cenusie, din pacate). Ce sa zic, mi s-a parut interesanta ideea, mai ales ca de la reteta de crema de avocado sunt sensibilizata la retetele pe baza de avocado.

Orez cu ciuperci

O reteta din categoria 'ce mai maninca copilul'. Nu stiu cum sunt copiii altora, dar al meu nu maninca decit 'anumite chestii'. Sa numaram (ne ajung degetele de la o mina): cartofi, orez, paste, ciuperci, castraveti, morcovi cruzi. Oops, am depasit cele cinci degete, deci e totusi mai mult decit credeam eu. Si fructe, sorry, am uitat. De dulciuri nu vorbesc, le-ar minca pe TOATE (de aceea noi nu avem, oficial, nici un dulce de comert in casa; neoficial, mai exista si din alea, dar numai pentru copiii mai mari, care au portofel si mai cumpara si prostii de la magazin).

Suc de piersici

Azi, cind m-am intors de la servici si mi-am luat copilul de la gradinita, am facut un suc absolut grozav. Un suc de piersici. Mai exact, de piersici plate. E prima data cind cumpar asa ceva. Vazusem aceste tip de piersici in magazin inca acum citiva ani, insa nu m-a tentat sa le incerc (reactie absolut fireasca de respingere a noului, nu-i asa?..) Acum le-am gasit la.. oferta, ceea ce a dus la decizia spontana de a cumpara. Nu sunt de altfel mult mai scumpe decit cele normale. Nici nu stiam cum se numesc in romaneste, asa ca am tradus cu Google translator si din 'plattpfirsiche' mi-a iesit 'piersici plate', deci asa o fi. Sunt, asa cum le spune numele, niste piersici de o forma deosebita, turtite. Cele pe care le-am transformat eu in suc au avut pulpa de culoare galben deschis, au fost foarte zemoase si dulci.

Gazpacho

O supa rece pentru zilele calduroase! (Imi vine sa rid/pling cind aud de zile calduroase! Pe meleagurile noastre este frig, ploua, bate vintul, stau in casa cu geaca pe mine, ieri m-am surprins rascolind prin dulap dupa manusi, cind ma uit pe geam vad stoluri de giste care o taie grabit spre tari (mult) mai calde - bravo lor). Dar ma incapatinez sa cred inca in vara. Chiar si din punct de vedere culinar mi se pare prematur ca vara sa se apropie de sfirsit. Nu am apucat inca sa fac multe feluri de mincare pe care obisnuiesc sa le prepar cind e cald (si bine). Ieri abia am reusit sa pregatesc un gazpacho.

Plachie de peste

Duminica trecuta am fost pe bune la pescuit, nu numai cu numele (asa cum am povestit aici). Rezultatul s-a lasat vazut: 5 kile de caras, de la unii mai mici pina la o bucata de aproximativ 1 kg. Sa recunoastem insa adevarul: partial, pestele provine de la prietenul cu care am fost impreuna la pescuit. El ne-a oferit cu generozitate partea sa; pe moment nu mi-a fost foarte clar de ce a renuntat asa de repede la carasii lui, insa mai tirziu, cind a trebuit sa curat pestele, am inteles.

Ciorba cu oua

Intr-o duminica dimineata vorbeam cu mama pe skype si, cum se intimpla de multe ori, am facut un schimb de retete. Cind mi-a spus de ciorba cu oua, am crezut ca nu am inteles bine. Era corect, chiar asa, cu oua. Stia reteta de la o vecina, tanti Neta mai precis, care la rindul ei probabil ca aflase de la o alta vecina, tanti.., si asa mai departe. Propagarea prin skype si apoi publicarea pe blogger nu au fost decit niste consecinte firesti, moderne, ale procesului de raspindire a unei retete :)

Briose cu banane

Briosele acestea sunt o variatiune pe tema checului cu banane. Cunosc reteta de curind, de cind am primit prin posta o revista cu reclama de la DM. Era acolo, in revista, si mi-a atras atentia cit de mult seamana aluatul cu cel de la banana bread. Pai sigur, in cele din urma, din orice aluat de chec se pot face briose si viceversa. Aceeasi Marie cu alta palarie. Iar briosele din revista chiar aveau o palariuta foarte draguta, un topping adica plus o inimoara de ciocolata pe deasupra, insa asa de departe nu am ajuns, m-am limitat la Maria fara palarie. Mi-au iesit foarte pufoase, sunt multumita de rezultat.

Inghetata de pepene galben

Asa cum mi-am propus cu ceva vreme in urma, am reusit sa-mi achizitionez o masina de inghetata. Bineinteles, stiam ca se poate face inghetata si fara aparatul respectiv (chiar am facut acum vreo 5 ani) insa metoda este foarte enervanta, dupa parerea mea. Mai exact, dupa ce compozitia e gata (asta merge repede), ea se da imediat la congelator, iar apoi trebuie ca in rastimp de 2-3 ore sa scoatem periodic inghetata si sa o mixam de fiecare data din nou, pentru a sparge cristalele de gheata, adica pentru a o face cit de cit cremoasa. Periodic insemnind o data la 20 de minute.

Am pierdut din nou pisica / We lost the cat again

Poate nu este evident, insa pisica noastra este parte integranta a acestui blog culinar. Actioneaza mai mult in background, insa e totusi un actor principal. Sa ma explic. In primul rind, nu rateaza nici o ocazie sa deguste din mincarurile mele (in ciuda tuturor eforturilor de a o impiedica, nu stiu cum face, dar cel putin in ultima vreme isi baga mustatile in TOT), asa ca, in gluma, am desemnat-o pe post de degustator sef ('E bun, pisi?' 'Miau miau miau, mai vreau' 'OK, pisi, atunci hai ca postam'). In al doilea rind: daca fac, sa zicem, zece poze la un fel de mincare, in cel putin cinci din ele apare si ea; abia scap de ea, in caz extrem o inchid intr-o camera. Cu alte cuvinte, pisi merita un post dedicat. Pisi goes Blogger!

Suc de rosii

Nu este vorba de sucul de rosii de pus in sticle si de depozitat in camara. Ci de unul care sa fie consumat imediat. Ok, 'reteta' este mult spus, insa e o chestie simpla si sanatoasa care merita facuta. Bonus: cade in categoria 'raw vegan', deci e de bine. Eu imi fac cite un pahar de suc de rosii de obicei intre mese, atunci cind imi e si foame si sete (!) Si chiar functioneaza.
Suc de rosii am inceput sa beau de cind calatoresc cu.. avionul. Da, atunci cind vine stewardesa si intreaba 'ce doriti sa beti? ceai, apa, cafea, cola, suc de rosii..', aleg intotdeauna sucul. 'Pepper?' 'Sorry??' Asa e, am auzit bine, piper. Merge de minune, just try!

Chec cu banane (Banana Bread)

Checul cu banane (sau 'Banana bread' in limba tarii de unde provine reteta) este o varianta de chec care are succes la orice ocazie (zi aniversara, petrecere intre colegi, picknick etc). Este una dintre acele prajituri simple pe care le poti da cu inima impacata spre vinzare (contra unei sume modice, asa e 'modelul') la bufetul cu prajituri al unui party la gradinita. Este o varianta pe care eu personal o prefer checului simplu, caci inafara de faina/lapte/oua/unt/ulei mai contine si fructe (in speta banane) si nuci. E foarte aromat si are o textura usor umeda.

Varza cu carne

Varza cu carne cade in categoria acelor mincaruri 'de trei zile'. Adica mincare pe care o faci o data si poti consuma din ea trei zile la rind. De fapt, nu maninca nimeni atitea zile una dupa alta acelasi lucru, insa oala plina este acolo in frigider si iti da o siguranta, e o solutie de backup. Eu nu prea fac astfel de mincaruri, in general gatesc in fiecare zi (silly mummy!) lucruri destul de light si de sanatoase zic eu (cite o salata, cartofi natur, pastai fierte, o crema de avocado cu piine sau .. un ceai), spre disperarea unora (!) din familie care sunt exasperati ca trebuie sa astepte sa fie gata salata etc, ca apoi sa constate sa nu ies caloriile la socoteala. 'Si mincarea unde e, de fapt?' Raspuns gresit: 'Pai salata asta. Pe care tocmai am terminat-o'. Un posibil raspuns corect: 'Varza cu carne de porc, stai ca scot acum cratita din frigider'. In concluzie, la un moment dat, mincarea de trei zile devine un must-do. Care, de altfel, se merita si facut, atit din punct de vedere al cantitatii cit si al gustului. Azi dimineata am facut o oala plina cu varza cu carne de porc, deci am liniste simbata, duminica, luni..

Ciorba de peste

Ciorba de peste se poate face cu orice tip de peste (caras, crap..), mic sau mare, nu prea conteaza. Peste sa fie. Si legume multe, bineinteles. Important mi se pare (parere personala) sa contina ardei gras (sau gogosar) si multe rosii. Retete exista nenumarate, cit e.. Delta de mare, si fiecare face cum stie din familie sau intr-o interpretare personala, sa zicem asa.

La pescuit si peste prajit

Ieri am fost la pescuit. Mai corect spus, am fost la pescuit 'cu portofelul', vorba cuiva, caci pestele a fost scos din balta de altii. Poveste e asa: auzisem din intimplare ca in apropierea noastra, adica la vreo 5 km distanta, este un lac unde, mai nou, se poate pescui in ziua de duminica. Asa ca am vrut sa vedem despre ce e vorba. Ajunsi acolo, am constatat ca balta are foarte mare cautare, adica e plina de pescari amatori.

Copanele de pui la cuptor

O mincare foarte des facuta la noi, pentru ca e simplu de preparat si ne place la toti.

Ingrediente:
- 6 copanele de pui
- 2 cartofi mari
- 1 ceapa mare
- 1/2 gogosar
- 1 radacina de patrunjel
- 1 zuchini mic
- catei de usturoi
- condimente, ulei de masline

Nectar de piersici si nectarine

Nu a fost chiar asa de simplu sa dau un titlu acestei postari. Sa se cheme 'suc de..'? Sau 'nectar de..'? In final, am optat pentru a doua varianta. Pentru ca aceasta bautura este asa de dulce si de buna, incit am considerat numele de nectar pe deplin justificat. Nu pot spune ca stiu reteta de altundeva, pur si simplu am experimentat in decursul anilor cu diverse combinatii de fructe si alte ingrediente, incit acum cunosc citeva variante care sunt pe gustul meu.

Supa de rosii

Supa de rosii este preferata mea. Imi iese de fiecare data foarte bine, ceea ce, trebuie sa recunosc, nu este putin lucru, data fiind calitatea 'materiei prime' (a rosiilor adica) pe care le gasesc aici de cumparat. Le iau de obicei de la supermarket, le las sa se mai coaca cam o saptamina si apoi abia ma incumat sa fac ceva cu ele. Asta este, rosiile in supermarket aproape ca nu au sezon, variaza doar pretul, calitatea este cam tot timpul aceeasi, stiti foarte bine despre ce vorbesc. Cind ma gindesc cum aratau rosiile de la bunica mea din gradina, ce consistenta si ce gust aveau, ma apuca disperarea (ok, urmata apoi de resemnare..). Insa, asa cum spuneam, chiar si in astfel de conditii vitrege, supa de rosii iese foarte buna. Mi-e teama ca poza de mai sus nu se ridica la nivelul gustului supei, insa asa e cind cu o mina incerci sa faci poze iar cu cealalta sa pregatesti geanta pentru urmatoarea activitate sportivo-distractiva din calendarul (inutil de) incarcat al unui copil de gradinita. In fine, iata reteta:

Prajitura cu caise

Pentru ca e sezonul caiselor, am cautat o reteta corespunzatoare, care sa se faca rapid. Am gasit una pe blogul Laurei Adamache, reteta pe care am preluat-o in principiu ca atare, facind doar putine modificari (pe linga caise am folosit bobite de coacaze, iar modul de preparare l-am simplificat).

Crema de fasole

Sau cum a devenit pisica noastra vegetariana. Glumesc, desigur, caci pisi nu se atinge de mincarea noastra (cel putin cit suntem cu ochii pe ea..), insa o mai miroase din cind in cind. Iata reteta de crema de fasole:

Crumble cu sos de vanilie

Am descoperit aceasta reteta recent, in.. paginile prospectului saptaminal al unui supermarket din zona. Si, pentru ca s-a intimplat sa am ingredientele necesare, mi-am propus sa o prepar si eu. Nu mai mincasem crumble niciodata, deci o premiera absoluta pentru mine. Surpriza a fost cit se poate de placuta. Un desert relativ simplu de facut si apreciat de toata familia.

Chec

Un chec simplu de facut, rapid si gustos.

Ingrediente:
- 320 g faina
- 240 g zahar
- jumatate de pliculet de praf de copt
- 1 plic zahar vanilat
- 2 oua
- 120 g ulei
- 180 g lapte
- 2 linguri de cacao
- bucatele de ciocolata

Mod de preparare:

Mincare de pui cu ceapa verde

Ieri am facut o supa de pui cu galuste (variatiune pe tema aceasta) si, cum am mai spus, nu imi place sa ramina prea multa carne in ea. Asa ca, de obicei o scot si fac o alta mincare cu carnea din supa. De data aceasta am improvizat o mincare de carne de pui cu ceapa verde (imi place mult sa gatesc cu ceapa verde). Iata reteta:

Salata de marar si patrunjel

Trecere brusca de la bomba calorica la bomba de vitamine!
Reteta de fata s-a nascut ca urmare a unei.. lipse. Si anume, intr-o zi, am fost pusa in fata urmatoarei dileme: cum sa fac salata fara.. salata? Caci nu aveam, in mare, decit o legatura de marar si una de patrunjel. Evrika: cu marar si patrunjel, clar! A iesit ceva foarte bun si sanatos.
Desi este dezarmanta prin simplitatea ei, cu (falsa) modestie o declar drept creatie personala (cu riscul asumat de a descoperi cindva ca am reinventat roata☺).

Tort de capsuni

Am facut, in sfirsit, si tortul de capsuni, asa cum anuntasem data trecuta. Cu ceva intirziere, in principal din cauza faptului ca primul blat pe care il facusem nu a iesit asa cum trebuia. La prima vedere era ok, insa pina a doua zi dimineata s-a mai lasat; am reusit sa tai trei foi, insa consistenta era usor cleioasa, asa ca l-am declarat ratat si l-am aruncat. Greseala principala a fost ca m-am grabit, si nu am respectat regulile de baza.
In sfirsit, ieri mi-am gasit timp si l-am executat inca o data, respectind reteta/metodologia pe care le-am invatat de aici, cu deosebirea ca l-am facut din 6 oua (altfel iese cam inalt).

La cules de capsuni

Azi am fost la cules de capsuni. Cimpul cu capsuni ne-a intrecut toate asteptarile: intins, ingrijit, debordind de rod (senzatie de inepuizabil, de prea-plin). O placere sa culegi, sa te bucuri de cele mai frumoase capsuni vazute vreodata. Dificil sa ne stabilim pe un rind, caci toate ne imbiau cu fructele lor coapte, nenumarate.

Salata orientala

Nu stiu de unde vine numele de 'salata orientala' (poate ma lamureste si pe mine cineva!?), insa asa se cheama salata pe baza de cartofi pe care obisnuia sa ne-o faca mama cind eram copii. Mi-a placut intotdeauna, asa ca si acum o pregatesc destul de des (spre disperarea unora!) Despre ce este vorba: